Epilogul unui an dedicat celebrării Dobrogei

1063

Articole recomandate

La data de 14 noiembrie, sărbătorim Ziua Dobrogei, moment extrem de important pentru români, când, în anul 1878 Dobrogea a revenit la teritoriul naţional. Unirea Dobrogei cu România a avut loc în urma Războiului de Independenţă din 1877-1878 şi consfinţită prin Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878. Despre această zi istorică, ne va vorbi în materialul ce urmează lect. univ. Enache Tușa.

Dobrogea este un teritoriu unic, cu o istorie bogată și trăsătura definitorie, poate, a acestei regiuni este aceea că de-a lungul timpului aici a coexistat o multitudine de culturi specifice, a unor grupuri etnice care au ajuns aici din diferite zone geografice. Când definim Dobrogea, ne raportăm nu doar la români, ci și la turci, tătari, rromi, armeni, germani, greci, italieni, aromâni, ruși-lipoveni, evrei, ruteni, bulgari.

Diversitatea pe acest teritoriu este deosebită. Culturalitatea acestor etnii, obiceiurile lor, religiile acestora, fac ca Dobrogea să fie dominată de o bogată experiență din punct de vedere al spiritualității și diversității etnice. Un model cu totul de excepție în care influențele, schimbul intercultural și interetnic este definitoriu și în același timp original. Procesul încorporării și integrării politico-sociale a Dobrogei se conturează în urma războiului din 1877-1878 din modul în care s-a reglementat în general, situația din zona balcanică decisă prin Tratatele de la San Stefano și de la Berlin.

Aceste tratate au generat o situație aparte a relațiilor diplomatice, cu efect direct privind problema dobrogeană mai ales că Bulgaria, la acea dată, nu exista ca subiect de drept internațional și deci nu se putea implica în discuțiile privind viitoarele granițe din Sud-Estul Europei. Acest aspect diplomatic trebuia să fie justificat în alegerea unui tip de model identitar care să creeze o matrice culturală a teritoriului nou dobândit. Trebuia să fie creată o cultură românească a Dobrogei care încerca să justifice legitimitatea stăpânirii politice asupra teritoriului amintit. Nu este mai puțin adevărat că o serie de politicieni români ar fi preferat ca România să păstreze sudul Basarabiei și să se renunțe la Dobrogea, dând astfel Bulgariei posibilitatea, prin intermediul politicienilor ei, să-și „argumenteze” pretențiile expansioniste nord-estice în spațiul dobrogean.

Anul 1878 marchează, pentru tânărul stat român, prima extensie teritorială

Început într-o atmosferă de pesimism general, anul 1878 va marca, pentru tânărul stat român, prima extensie teritorială prin reconfigurarea frontierei de est prin încorporarea Dobrogei în cadrul teritoriului național. Acest episod era considerat „actul energic al națiunii române, pregătit de întreaga evoluție istorică a poporului român, de îndelungata luptă pentru existență, pentru apărarea ființei proprii și pentru dreptul de a trăi în granițele unuia și aceluiași stat” după cum afirma Mihail Kogălniceanu. Astfel se declanșează un proces de integrare politică și socială a grupurilor etnice din Dobrogea, proces pe care autoritățile îl instituționalizează și îl asumă public prin intermediul presei din epocă.

Se proiecta în acest mod o filosofie ce avea să fundamenteze stăpânirea românească care, în Dobrogea, a derulat un amplu proces de românizare a provinciei prin intermediul procesului de colonizare. La 1878 populația Dobrogei era eterogenă, formată din etnii diferite precum turcii, tătarii, germanii, bulgarii, armenii, grecii, rușii-lipoveni, evreii, țiganii.

Era un prim experiment social și politic prin care a fost schimbat raportul demografic și prin care românii au reușit să impună propria cultură oficială unei provincii profund otomanizate.

Eterogenitatea etnică a condus la o democratizare complexă

Elitele politice românești, deși nu aveau experiența cosmopolitismului, au acceptat să primească o parte exotică din Balcani pe care au românizat-o și au construit o civilizație modernă. Conviețuirea interetnică în Dobrogea a fost caracterizată de un tip de multiculturalism care pretindea respect și apreciere reciprocă din partea grupurilor majoritare. Eterogenitatea etnică a condus la o democratizare complexă și la necesitatea de a lua în considerare mai multe opțiuni culturale în scopul de a preveni tensiunile dintre grupurile etnice. Astfel, au fost create diferite mecanisme instituționale, multe dintre ele incluzând garanții ale drepturilor colective sau individuale ale membrilor minorităților etnice care au locuit în Dobrogea. Pe lângă toate aceste creații de ordin administrativ un rol important l-au avut și manifestările artistice aparținând culturii oficiale românești dar și culturilor comunităților etnice în toate formele conservate de acestea.

Investigațiile pe care le-am derulat pe baza documentelor de arhivă, dar și informațiile cuprinse în studiile din epocă ne-au ajutat să compunem un tablou sugestiv al deciziilor politice românești și a ceea ce s-a întâmplat în teritoriul dobrogean din punct de vedere social, etnic și politic după 1878. În cadrul acestui experiment etnocultural și politic demarat de elitele politice românești a fost promovat rolul important al culturii oficiale românești care a coexistat cu restul culturilor comunitare rezultând un proces de melting-pot original și unic în spațiul european. Multiculturalitatea a fost argumentul forte și „rețeta de succes” în crearea corpului social și a creării politicii culturale dobrogene. Arta în toate formele ei are un rol fundamental la progresul societății și are rolul de a educa grupurile sociale. În Dobrogea întâlnim comunități culturale diverse însă cu un scop comun: acela de a crea pentru respectivele grupuri condiții favorabile pentru conservarea moștenirii culturale a respectivului grup, de conservare a tradițiilor și a limbii vorbite, precum și posibilitatea dezvoltării intercomunitare cadrul statal.

Enache TUȘA



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.405 secunde