Horia Macellariu, omagiat pe Fregata "Regina Maria"

Fregata "Regia Maria" a găzduit vernisajul expoziției "De la Comandant al Flotei la deținut politic - Contraamiralul Horia Macellariu - apărător și salvator al Constanței", un omagiu adus celui care a ales cuvintele, și nu conflictul armat, salvând, astfel, Constanța. Evenimentul s-a desfășurat ieri, în prezența re-prezentanților Statului Major al Forțelor Navale, ai Comandamentului Flotei, ai Flotilei de Fregate, ai Fregatei "Regina Maria" și ai Academiei Navale "Mircea cel Bătrân", principalii organizatori.
În timpul celui de-al doilea război mondial, contraamiralul Horia Macellariu a coordonat operația de evacuare navală a 130.000 de militari români și germani din zona Odessa și Sevastopol în timpul unei ofensive din partea armatei sovietice. Pentru acest fapt, a fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului "Steaua României" și cu Ordinul militar german Crucea de Cavaler a Crucii de Fier.
În noaptea de 23-24 august 1944, contraamiralului Horia Macellariu a primit ordin de la viceamiralul Ioan Georgescu, șeful Statului Major al Marinei Române, să oprească lupta contra sovieticilor și să riposteze la un eventual atac al trupelor germane. În consecință, contraamiralul Horia Macellariu a stabilit un contact cu viceamiralul german Brinkmann, comandantul suprem german, care avea ordine să nu cedeze Constanța și să captureze flota română. Amiralul Macellariu a purtat discuții cu viceamiralul Brinkmann, chiar la bordul cuirasatei nemțești Tirpitz. Drept urmare, s-a decis retragerea flotei germane, fără luptă, la 25 august 1944.
Deși a salvat Constanța de la distrugere, amiralul a fost acuzat de pactizare cu inamicul, pe motiv că nu a atacat flota germană. Argumentul său s-a bazat pe faptul că flota germană era superioară din punct de vedere militar celei române, motiv acceptat de Tribunalul Poporului, amiralul fiind achitat.
A fost anchetat din nou, de o nouă comisie, și scos din cauză în august 1946, dar se dorea, în continuarea, arestarea sa. Astfel că a fost implicat în organizația "Sumanele Negre", acuzat de complot împotriva orânduirii de stat și condamnat la muncă silnică pe viață în noiembrie 1946. Membru al Comitetului Mișcării Rezistenței Românești, a fost nevoit să-și schimbe, de mai multe ori, domiciliul, după deconspirarea grupului.
Este arestat în aprilie 1948 și condamnat la muncă silnică pe viață, în penitenciarul Aiud, fiind mutat la închisoarea din Râmnicu Sărat, apoi transferat la penitenciarul Gherla, unde l-a avut coleg de suferință pe Nicolae Steinhardt. Ulterior, a fost mutat la Dej, revenind la Gherla, de unde a fost eliberat în decembrie 1963, printr-o grațiere colectivă acordată de Gheorghiu-Dej. A urmat, apoi, reabilitarea și recunoașterea prin redarea gradului de contraamiral. A trecut în neființă în iulie 1989, la București.
Expoziția cuprinde portrete înfățișându-l pe contraamiral, lucrări de artă achiziționate de acesta, din Franța și Malta, documente sau cărți poștale aparținând-i lui Horia Macellariu. De asemenea, sunt expuse și fotografii care înfățișează momente importante din activitatea profesională a contraamiralului, dar și obiecte care au rămas aproape de acesta în timpul războiului.