In Memoriam Răzvan Theodorescu. S-a stins la 83 de ani
464
Articole de la același autor
”Brăduțul magic” al elevilor Școlii ”Grigore Moisil” din Năvodari, desemnat câștigător
18 Decembrie 2022
Doliu la Universitatea ”Ovidius”. S-a stins din viaţă un fost prorector
15 Decembrie 2022
Strigătele mute ale victimelor bullying-ului din școală. "O lume pe care noi am pierdut-o cu nepăsarea"
06 Februarie 2023
Doliu în învățământul constănțean. S-a stins un fondator
09 Decembrie 2022
Universitatea și Liceul ”Ovidius”, în doliu. Un remarcabil matematician s-a stins mult prea devreme
26 Decembrie 2022
Vicepreședintele Academiei Române, Răzvan Theodorescu, a
murit luni, la vârsta de 83 de ani, la spitalul Floreasca din Capitală.
Născut la 22 mai 1939, la București, Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte, Membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent - 1993). A fost şi directorul general al Televiziunii Române în perioada 1990-1992 şi ministru al Culturii, între anii 2000-2004.Enter
"Sunt mândru că aparţin unui popor inteligent, unui popor care a ştiut să treacă prin istorie, a ştiut să fie luptător la nevoie, oportunist la nevoie şi trădător la nevoie. În ceea ce priveşte personalităţile, naţia română stă pe umerii a trei titani: unul este poetul naţional, Mihai Eminescu, unul este istoricul naţional, Nicolae Iorga, şi cel de-al treilea este dramaturgul naţional, Ion Luca Caragiale", declara acum ceva timp într-un interviu Răzvan Theodorescu, conform Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti".
Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific (1972-1977), conform volumului "Membrii Academiei Române 1866-2003" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003) şi site-ului www.cnatdcu.ro.
Conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1972-1974; după o întrerupere de peste un deceniu, a revenit, în aceeaşi calitate: 1987-1989), în prezent Universitatea Naţională de Arte (UNArte), unde, din 1990, a fost profesor, ţinând cursuri de artă medievală europeană, tipologia artei sud-est europene şi de istoria civilizaţiei europene (rector al acestei instituţii, ales în februarie 1990, funcţie la care a renunţat).
Profesor invitat la Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers; rector al Academiei pentru Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor (1995-2000); şeful primei catedre umaniste UNESCO din România (studii sud-est europene); secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene; rector al Universităţii Media etc.
În perioada 1990-1992, a fost preşedinte al Radioteleviziunii Române, iar între 1992 şi 2000, a fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (1993-1995). Membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (din 2004); membru al Consiliului de administraţie al Institutului European din România; membru în Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).
A fost senator de Iaşi (2000-2004), apoi senator de Botoşani (2004-2008). De asemenea, a ocupat fotoliul de ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004).
Specialist în istoria artei şi istoria civilizaţiei, a semnat lucrări privind relaţiile artei şi culturii artei medievale româneşti cu arta şi cultura bizantină şi balcanică: "Mănăstirea Dragomirna" (1965), "Mănăstirea Bistriţa" (1966), "Biserica Stavropoleos" (1967), "Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV)" (1974), "Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400)" (1976), "Itinerarii medievale" (1979), "Piatra Trei Ierarhilor" (1979), "Istoria văzută de aproape" (1980), "Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800)" (1987). De asemenea, a fost autorul lucrărilor "Drumuri către ieri" (1992), "La peinture murale moldave aux XV-e - XVI-e siecles" (1995), "Roumains et Balkaniques dans la civilisation sud-est europeenne" (1999), "Picătura de istorie" (1999), "Constantin Brâncoveanu între ŤCasa Cărţiiť şi ŤLevropať" (2006), "Europa noastră şi noi" (2008), "Regards d' historien" (2009), "Cele două Europe" (2013), al cărţii de memorialistică "Cele 900 de zile Ťale manipulăriiť" (1994). Totodată, a publicat, în ţară şi în străinătate, numeroase studii şi articole dedicate artei şi civilizaţiei vechi româneşti şi sud-est europene. Raportor al unor congrese naţionale şi internaţionale de istorie, istoria artei, bizantinologie.
Născut la 22 mai 1939, la București, Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte, Membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent - 1993). A fost şi directorul general al Televiziunii Române în perioada 1990-1992 şi ministru al Culturii, între anii 2000-2004.Enter
"Sunt mândru că aparţin unui popor inteligent, unui popor care a ştiut să treacă prin istorie, a ştiut să fie luptător la nevoie, oportunist la nevoie şi trădător la nevoie. În ceea ce priveşte personalităţile, naţia română stă pe umerii a trei titani: unul este poetul naţional, Mihai Eminescu, unul este istoricul naţional, Nicolae Iorga, şi cel de-al treilea este dramaturgul naţional, Ion Luca Caragiale", declara acum ceva timp într-un interviu Răzvan Theodorescu, conform Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti".
Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific (1972-1977), conform volumului "Membrii Academiei Române 1866-2003" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003) şi site-ului www.cnatdcu.ro.
Conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1972-1974; după o întrerupere de peste un deceniu, a revenit, în aceeaşi calitate: 1987-1989), în prezent Universitatea Naţională de Arte (UNArte), unde, din 1990, a fost profesor, ţinând cursuri de artă medievală europeană, tipologia artei sud-est europene şi de istoria civilizaţiei europene (rector al acestei instituţii, ales în februarie 1990, funcţie la care a renunţat).
Profesor invitat la Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers; rector al Academiei pentru Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor (1995-2000); şeful primei catedre umaniste UNESCO din România (studii sud-est europene); secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene; rector al Universităţii Media etc.
În perioada 1990-1992, a fost preşedinte al Radioteleviziunii Române, iar între 1992 şi 2000, a fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (1993-1995). Membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (din 2004); membru al Consiliului de administraţie al Institutului European din România; membru în Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).
A fost senator de Iaşi (2000-2004), apoi senator de Botoşani (2004-2008). De asemenea, a ocupat fotoliul de ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004).
Specialist în istoria artei şi istoria civilizaţiei, a semnat lucrări privind relaţiile artei şi culturii artei medievale româneşti cu arta şi cultura bizantină şi balcanică: "Mănăstirea Dragomirna" (1965), "Mănăstirea Bistriţa" (1966), "Biserica Stavropoleos" (1967), "Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV)" (1974), "Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400)" (1976), "Itinerarii medievale" (1979), "Piatra Trei Ierarhilor" (1979), "Istoria văzută de aproape" (1980), "Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800)" (1987). De asemenea, a fost autorul lucrărilor "Drumuri către ieri" (1992), "La peinture murale moldave aux XV-e - XVI-e siecles" (1995), "Roumains et Balkaniques dans la civilisation sud-est europeenne" (1999), "Picătura de istorie" (1999), "Constantin Brâncoveanu între ŤCasa Cărţiiť şi ŤLevropať" (2006), "Europa noastră şi noi" (2008), "Regards d' historien" (2009), "Cele două Europe" (2013), al cărţii de memorialistică "Cele 900 de zile Ťale manipulăriiť" (1994). Totodată, a publicat, în ţară şi în străinătate, numeroase studii şi articole dedicate artei şi civilizaţiei vechi româneşti şi sud-est europene. Raportor al unor congrese naţionale şi internaţionale de istorie, istoria artei, bizantinologie.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Joi, 02 Februarie 2023
Marţi, 17 Ianuarie 2023
Vernisajul expoziției „Dimitrie Cantemir – 350 de ani de la naștere“, la Biblioteca Academiei Române
Luni, 16 Ianuarie 2023
Miercuri, 11 Ianuarie 2023
Marţi, 06 Decembrie 2022
Miercuri, 23 Noiembrie 2022
Miercuri, 02 Noiembrie 2022
Luni, 24 Octombrie 2022
Joi, 20 Octombrie 2022