Acasă la nea "Petrică stabilopod"
La 76 de ani, 16 cărți publicate și 20 în calculator
A publicat până acum 16 cărți, deși de scris s-a apucat acum zece ani. Ca formație nu este lingvist sau istoric, ci inginer. Un inginer pasionat de cercetare, de Dobrogea, de istorie, de inginerie și de scris, iar pasiunea-i e transmisă în fiecare carte publicată.
Pentru una din cărțile sale, "Portul Constanța - Portul lui Anghel Saligny", a fost nominalizat la premiile Academiei. Iar cea publicată anul trecut, "Cuibul Reginei", a fost lansată la Palatul Elisabeta, fiind inclusă în programul dedicat jubileului Majestății Sale Regelui Mihai.
L-am găsit acolo unde se simte cel mai bine - în fața calculatorului său, unde lucra la prefața altei cărți. Despre Vasile Canarache și catacombele Tomisului. Mi s-a prezentat zâmbind cald: "Draga mea, eu sunt Petrică stabilopod".
Petre Covacef e inginerul specialist în construcții hidrotehnice cu scrieri ce îmbină ingineria cu istoria. S-a născut în 1936, a absolvit Facultatea de Construcții Hidrotehnice București și a fost șeful Secției Căi Navigabile a portului Constanța între 1967 și 1973. După care, cu ajutorul stabilopozilor, a întins tot portul Constanța, pe parcursul a 30 de ani. Pentru că a inventat un sistem de prindere a lor, a primit și Certificat de inventator. După ce a pus fiecare stabilopod la locul lui, a ieșit la pensie și s-a pus pe scris. Despre stabilopozi, port, Constanța, Dobrogea și istoria lor. Ultima sa carte, lansată pe 22 iulie, în ziua în care a împlinit 76 de ani, face parte din seria Portul Constanța și se numește "Singur printre stabilopozi".
Ieșind din fișierul despre Vasile Canarache și catacombe, o puzderie de alte fișiere inundă ecranul. Sunt capitolele cărților viitoare. "Mai am 20 de cărți scrise și netipărite… Ce să fac?", zâmbește el ridicând din umeri. "Asta e pasiunea mea". L-am întrebat cum se documentează pentru atâta amar de cărți. "Uite, aici e documentarea mea". Arată cu mâna în jur, în camera sa, unde e înconjurat de teancuri de albume și cutii. Albume întregi de poze adunate de 30 - 40 de ani, documente, copii după documente, studii și tratate vechi. Toate sursele de documentare de care are nevoie. "În ultimii 10 ani de serviciu, am fost delegat al întreprinderii la care lucram și făceam aproape zilnic drumuri la București. Multe mi le programam vinerea și rămâneam până duminică seara. În acea perioadă, m-am documentat la Biblioteca Academiei".
Microbul săpăturilor prin istorie îl căpătase de la soția lui, Zaharia (Zizi) Covacef, arheolog de profesie, și ea cu multe volume publicate. "Iar dacă m-am apucat să adun documente, acum 30 de ani, atunci când m-a mușcat pasiunea asta, a trebuit să le și valorific. E o plăcere pentru mine să scriu. La mine nu contează ziua, noaptea…". Povestește acesta spunându-ne că singurele perioade din zi în care se întrerupe este cele în care face de mâncare, cu plăcere și cu drag pentru cele dragi.
"Când m-am căsătorit cu nevastă-mea, ea era profesoară la Nisipari. Și m-am străduit s-o aduc la Constanța. Eu știam ce gărgăuni are-n cap. Știam, că altfel nu mă legam de ea dacă era mai așa, mai… mai de făcut plăcinte (nevastă-mea face și ea plăcintă - se duce la magazin, le cumpără și le bagă la cuptor). Mama spunea: «Petre mamă, asta nu e femeie să-ți facă cozonac! Asta nu-i femeie să-ți facă ciorbă și tocană…» Zic: «Măi mamă, nu e visul meu ăsta, cozonacul și tocana. Visul meu e să mă laud cu femeia pe care o am lângă mine.» Și iacă-tă, că mă laud". Cu plăcere ar putea povesti ore în șir. Are și ce.
Acum lucrează la un soi de genealogie pentru Biblioteca din Dobrich, care poartă numele surorii bunicii lui din partea tatălui, unde e invitat pe 27 septembrie. Se uită în pozele de la începutul secolului și povestește despre ele ca și cum ar fi fost făcute ieri, cu el de față. Pentru prezentare, a scanat pozele și le-a pus în document cu explicații. "Asta am făcut azi-noapte", spune el derulând pagină după pagină.
Deși este de mirare pentru un om la 76 de ani să fie atât de agil pe tastatură, Petre Covacef își și tehnoredactează singur cărțile și o face foarte bine. Iar cărțile sale sunt pline de schițe, poze și tabele.
Comentează știrea
admirator
24 septembrie 2012
si ce au facut
"institutiile abilitate" (alese si numite) pentru a-l ajuta sau recompensa? (Si la nivel local si central, mai ales acum cand ministru al culturii e un constantean...) Dar pentru alti autori ce se lupta cu conditiile economice dure, pentru a-si tipari operele? Cultura ramine un act individual, sustinut din punga proprie? Si fara nici o recunoastere? De facut la pensie?PZD da doar un ceai pensionarilor?
Aurica-energeticul
24 septembrie 2012
ing. Petre Covacef
La multi ani domnule inginer ! Sa stie cititorii ca erati si un foarte bun inginer.V-am cunoscut cand erati inginer sef la Santierul de pe str. Caraiman. La inceputul anilor 90' am mers cu dv. , in interes de serviciu , la cariera Turcoaia.Pe toata durata drumului mi-ati povestit despre Dobrogea secolului IXX - despre locuitorii ei . Mi-am dat seama ca aveti o mare pasiune . Acum aveti carti in Biblioteca Academiei Romane . Am vazut carti despre Dobrogea , scrise de istorici , unde erati citat la bibliografie. BRAVO !
Articole pe aceeași temă
Joi, 13 Septembrie 2012
Joi, 16 August 2012
Luni, 13 August 2012