"Mă doare de mor că nu valorificăm fantezia creatoare a acestei nații!"

"Declarația de dragoste" pe care maestrul Tudor Gheorghe a făcut-o joi seară constănțenilor care au umplut sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Constanța a debutat chiar cu o declarație de… fidelitate: "În orchestra cu care trebuia să vin la Constanța cu spectacolul «Adio, doamnă» aveam trei băieți de la Chișinău care, exact când trebuia să vin aici, au trebuit să plece la un concert la Moscova sau cam așa ceva. Așa că m-au frustrat de bucuria de a mă întâlni cu publicul meu de la Constanța. Așa că vă rog să mă iertați că v-am ocolit, dar promit că voi face tot posibilul să îl aduc, pentru că e prea frumos să nu-l vedeți dvs".

La finalul celor două ore de spectacol, l-am provocat pe maestru să ne spună cum se vede cultura națională prin ochii și sufletul unui mare român. "Care cultură românească? Nu vedeți că nu prea mai e?", ne-a răspuns, cinic, Tudor Gheorghe. 

- În tradiții. Dacă renunțăm și la noi înșine, dacă renunțăm la tot ce am învățat, la cântecul popular de pildă - și o să renunțăm, pentru că praful s-a ales de folclor -, căutând experimente în toate domeniile vieții, și nu credem foarte tare în potențialul creator al nației române, și venim după modele străine, și imităm, și nu ne place ce gândim noi înșine, atunci nu avem nicio șansă de supraviețuire în spațiul cultural. Pe mine mă doare de mor, pentru că eu cred foarte mult în valențele și în fantezia creatoare a acestei nații, în toate domeniile. Și, din păcate, asta nu se valorifică, asta nu se pune în valoare. Am ferma convingere că noi, fiind un popor tânăr din punct de vedere creator, am putea să fim un exemplu în Europa asta îmbătrânită de vigoare. Nu numai noi românii, ci zona balcanică, în general. Și de asta mă păstrez și mă lupt pentru perpetuarea acestor lucruri esențiale: poezia adevărată, muzica adevărată, cântecul popular, restituirile mele pe care le-am făcut de-a lungul vremii. Alea cinci spectacole de folclor, alea patru spectacole de muzică interbelică, toată poezia română învelită în toate astea nu sunt decât restituiri către copiii ăștia care trebuie să deschidă urechile și inimile ca să înțeleagă cine suntem.

- Nu m-a interesat ideea, întrucât nu cred că în fruntea unui minister trebuie să se afle un specialist în domeniu. Trebuie să fie un om care știe despre ce este vorba, dar în primul rând un bun manager. Asta este marea greșeală a românilor când se numesc miniștrii. Nu trebuie să punem o somitate, un medic chirurg desăvârșit ministru la Sănătate, pentru că el trebuie să stea să lucreze. Ministrul trebuie să fie un foarte bun manager. Nu trebuie un mare om de cultură sau un mare scriitor, care în loc să stea scrie, sau un om de artă, ca mine, care în loc să-și vadă de spectacolele lui, să-și bată mintea cu tot felul de șmecherii și să se certe în Guvern pentru banii, care oricum nu-i vede, pentru promovarea unor idei culturale majore. 

- Cu certitudine, în toamnă. Probabil că veți vedea un spectacol pe poezia "Îndrăgostiți fără noroc" și poezia de dragoste a domnului Romulus Vulpescu, la care se vor adăuga câteva auzite în seara aceasta, dar în altă orchestrație.