"Nu mi-am obligat niciodată elevii să învețe!"

În spatele succesului repurtat de mircistul Paul Gerea, se află un dascăl modest, dar valoros al Colegiului Național "Mircea cel Bătrân". Prof. Monica Dumitru a terminat Facultatea de Chimie a Universității București în anul 1995, iar prima dată a fost profesor la Liceul de chimie din Năvodari. Din anul 2003 se simte o norocoasă să predea unora dintre cei mai buni elevi ai Constanței.

- A fost greu să ajungeți titularul catedrei de chimie de la Colegiul "Mircea"?

- Când am dat concurs, în singurul an în care subiectele au fost de tip grilă, eram vreo 40 de candidați pe singurul post vacant. Dar, pentru că am obținut cea mai mare medie, am avut șansa să-l ocup eu. De când am terminat facultatea, an de an am dat concurs, dar de fiecare dată erau libere posturi în licee industriale. Am insistat până s-a eliberat un post în Constanța.

- Într-un timp oarecum scurt, vă puteți mândri cu un palmares impresionant.

- Într-adevăr, primul rezultat deosebit l-am obținut, în anul 2009, la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori, cu Mihai Popescu. Au urmat alți trei elevi cu medalii la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori, și anume argint Ioan Ignat, Ștefania Moroianu și Daniel Aleca - bronz. În următorul an, eleva Diana Catană a obținut medalie de argint la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori, apoi bronz la Olimpiada de Științele Pământului, iar Costin Dobrin - argint. În același an, Diana Anastase a obținut medalie de argint la Olimpiada pluridisciplinară din Yakutia. Iar anul acesta, Paul Gerea, cu cele trei medalii internaționale.

E foarte adevărat că la Științele pământului și la Științe pentru juniori, pe lângă Chimie mai au probe din Geografie, Fizică, Biologie, dar oricum Chimia face diferența, cele mai grele subiecte fiind la această materie.

- Cum reușiți să țineți mereu conectată o generație absorbită de noua tehnologie?

- Nu ascund faptul că sunt din ce în ce mai puțini cei dispuși să facă efortul acesta, de a învăța la chimie, dar pe lângă aceste participări la faze internaționale, sunt și alți elevi cu rezultate foarte bune la Olimpiada Națională de Chimie, chiar de la clasa a VII-a, sau la Concursul național "Raluca Ripan".

- Petreceți cam tot timpul în laboratorul de chimie al colegiului pentru astfel de performanțe?

- Cam așa ceva, în mod special în week-end, pentru că în timpul săptămânii este destul de greu, din cauza programului încărcat. Iar elevii au destul de multe ore, sunt la clase de bilingv cu șapte ore pe zi majoritatea și e destul de greu. Dar, când apar și rezultatele, constați că nici munca nu a fost în zadar. Elevii și-au dorit foarte mult și probabil că Mihai Popescu a fost un exemplu foarte bun pentru ceilalți care, în anii următori, și-au dorit să participe la Olimpiada de științe pentru juniori.

Mă simt o norocoasă să am parte de astfel de elevi care își doresc foarte mult să atingă performanțe și toată lumea mă invidiază pentru ei. Măcar de dragul lor și merită tot timpul petrecut alături de ei. Pentru că nici lor nu le este ușor și, până la urmă, și ei fac sacrificii. Dar și când apar rezultatele, ai satisfacția că s-a împlinit o muncă. Toți cei care au obținut rezultate la nivel internațional au fost elevii mei din clasa a VII-a, iar rampa de lansare este Concursul "Raluca Ripan".

- Ce "substanțe" folosiți pentru o reacție… chimică reușită profesor-elev?

- Nu i-am obligat niciodată! Pur și simplu, ei și-au dorit să participe. Chimia este o disciplină grea și subiectele sunt foarte dificile la competiții, începând chiar cu nivelul județean. Bănuiesc că și la celelalte discipline sunt subiecte grele, dar la Chimie nici nu pot învăța singuri dacă nu sunt îndrumați. Doar din cărți nu e de ajuns. Repet, nu i-am obligat niciodată să învețe.