Restaurarea ţesăturilor de la Muzeul de Artă Populară, o muncă migăloasă

199
Cum spuneam într-una din ediţiile anterioare ale cotidianului nostru, activitatea continuă în spatele uşilor închise de la Muzeul de Artă Populară Constanţa. De exemplu, la laboratorul de restaurare textile, angajaţii lucrează de zor, restaurarea reprezentând una dintre cele mai dificile şi delicate activităţi care se desfăşoară constant într-un muzeu de etnografie. În prezent, aici sunt supuse acestui proces complex ţesăturile mari din lână (scoarţe, lăicere, feţe de pernă), piesele de costum (vâlnice, catrinţe, fote, cămăşi, ii), textilele de bumbac şi borangic pentru decorul interiorului, precum şi broderiile realizate cu mătase şi fir metalic auriu sau argintiu, din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

„Printre cele mai dificile piese de restaurat sunt piesele de port din Banat, din categoria opregelor, cepselor şi conciurilor cu broderie compactă, la care s-a folosit firul metalic. În categoria pieselor care necesită o atenţie sporită intră şi maramele de borangic a căror fineţe este bine cunoscută, precum şi ştergarele în structura cărora se regăsesc atât fire de origine animală sau proteică (borangicul), fire de origine vegetală (bumbacul) şi uneori chiar fire de natură anorganică (metalul). Restaurarea propriu-zisă începe abia după ce specialistul a studiat caracteristicile materialelor din care e realizată piesa, a constatat starea de degradare a acesteia şi a verificat reacţiile la tratamentele de curăţare testate şi aplicate. Scopul final al acestui proces complex este acela de a reda integritatea pieselor de patrimoniu restaurate în vederea includerii lor în circuitul expoziţional”, a precizat directorul instituţiei, Maria Magiru. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 1.1763 secunde