Revoluţia română din Dobrogea anului 1989

În fapt, atmosfera în sine a fost perfect sintetizată atunci, situaţie valabilă şi în cazul zonei amintite, de adjunctul secretarului de stat al S.U.A. pentru problemele Europei şi Canadei, care declara în mod pertinent în acele zile că nu poate anticipa „ce se va întâmpla în România. Este o ţară insensibilă sau imună la toate schimbările care au loc în Europa Răsăriteană”. Altfel spus, se proiecta inevitabil convingerea că principiul dominoului putea fi valabil oriunde, doar în România, nu. Organul oficial de presă al Comitetului Judeţean Constanţa al P.C.R., „Dobrogea Nouă”, din 5 decembrie 1989, reflecta pe larg vizita lui Nicolae Ceauşescu la Moscova, din 4 decembrie, pentru „a lua parte la întâlnirea la nivel înalt a conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varşovia” şi rămânea la rându-i, insensibil în faţa ştirilor legate de avalanşa schimbărilor structurale din „ţările vecine şi prietene” (declaraţia în acest sens a liderului bulgar Peter Mladenov, demisia din funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat şi al Consiliului Apărării din 6 decembrie 1989 şi afirmarea Uniunii Forţelor Democrate conduse de Jelio Jelev).

Mesajul clar al presei dobrogene, înregistrat practic pe întreg tronsonul temporal 1-22 decembrie 1989, poate fi sintetizat într-o singură formulă prezentă în cotidianul amintit şi nu numai: „Partidul nostru, România socialistă: consecvenţă revoluţionară în realizarea unei unităţi noi de acţiune, a colaborării şi solidarităţii internaţionale, cu alte cuvinte, nicio vorbă despre vreo eventuală schimbare, nicio „scăpare” mai mult sau mai puţin nuanţată în politica partidului conducător al „epocii de aur”.

Populaţia afla despre tensiunile de la Moscova

În fapt, dobrogenii aflau, pe această cale, nicidecum despre tensiunile înregistrate la Moscova în ziua de 4 decembrie, ci despre faptul că „tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul M.S. Gorbaciov au făcut un schimb de păreri în legătură cu unele probleme actuale ale construcţiei socialiste, ale mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, precum şi ale vieţii internaţionale”. Totodată, locuitorii ţinutului românesc dintre Dunăre şi Mare erau informaţi astfel că „întâlnirea a prilejuit un schimb deschis de păreri şi s-a desfăşurat într-o atmosferă tovărăşească”. Dacă în noaptea de 10 spre 11 decembrie 1989 pe străzile Timişoarei erau împrăştiate manifeste anticeauşiste, un semnal ce putea trezi interes, mai ales pentru serviciile abilitate, se înregistra şi în Dobrogea, unde specialiştii canadieni care lucrau la Centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă, începeau afluirea spre Bulgaria şi, mai departe, spre ţara proprie, astfel că, „eşalonat”, până în ziua de 22 decembrie, toţi angajaţii străini erau departe de importantul obiectiv amintit. Tot astfel, dacă în ziua de 14 decembrie, la Iaşi, autorităţile sistemului interveneau în forţă şi reuşeau să blocheze în faşă intenţiile revoluţionare ale structurii ad-hoc, Frontul de Salvare Naţională/Frontul Popular Român, care elaborase documentul manifest anticeauşist „Chemare către toţi românii de bună credinţă”, oficiosul „Delta Tulcei”, fost „Drumul Socialismului”, organ al Comitetului Judeţean Tulcea al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean, era profund preocupat de împlinirea hotărârilor adoptate de Plenara C.C. al P.C.R. din 11-12 decembrie 1989, vizând „realizarea programului de dezvoltare economică-socială a patriei în spiritul hotărârilor Congresului al XIV-lea al P.C.R.”.

Trebuie menţionat că începând cu 17 decembrie 1989 s-au constituit patrule formate dintr-un ofiţer şi patru militari în termen având asupra lor muniţia aferentă de război (comandantul – două încărcătoare cu şase cartuşe, calibrul 7,65 mm, iar militarii două încărcătoare cu 30 de cartuşe fiecare, calibru 7,62 mm conforme armamentului din dotare). În acelaşi sens, în intervalul 18-22 decembrie 1989, militarii M.Ap.N. au executat zilnic antrenamente constând înprincipal din executarea de somaţii şi identificări, ambarcări şi debarcări de pe T.A.B.-uri şi procedee de luptă corp la corp, operaţiuni care, unele dintre ele, excedau misiunilor de luptă specifice, ţinând mai degrabă de operaţiunile trupelor specializate ale Ministerului de Interne.

Între evenimentele remarcabile care au precedat momentul 22 decembrie la Constanţa şi Tulcea, sunt de reţinut între altele:

- convocarea la sediul Consiliului Judeţean al P.C.R., în ziua de 18 decembrie 1989, a ofiţerilor din Comandamentele Marinei Militare, Brigăzii 21 Trupe de Securitate şi Miliţiei Judeţene având ca obiectiv elaborarea Planului comun de pază şi apărare. Apoi, a avut loc adunarea din Sala Lahovari în ziua de 21 decembrie 1989 a cadrelor cu funcţii politice de răspundere din întreprinderi şi unităţile militare.

Prof. univ. dr. Marian COJOC, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanţa