Școala începe fără manuale, dar cu părinți "arși" la buzunare!

Dincolo de reîntâlnirea cu colegii dragi, cu învățătoarele și, pe alocuri, cu diriginții, pe lângă fițoșeniile din prima zi, când toți elevii își etalează ținutele mult studiate - care numai de școală n-arată -, prima săptămână de cursuri aduce după ea și primele sugestii… neobligatorii. 

Un an școlar care debutează cu stângul, din nefericire, pentru micuții claselor I și a II-a, dar care, cu puțin noroc, adică o învățătoare dedicată, vor reuși să treacă peste absența manualului de pe bancă. Evident că penuria va trebui suplinită cu alte auxiliare, care le vor fi sugerate părinților "dacă doriți!", ca și cum ar exista alternative. Și tot din ciclul "dacă vă place!" vor fi și clasele în care intră copiii. Poate cu excepția elevilor de gimnaziu, ai căror părinți sunt resemnați deja cu condițiile de studiu în învățământul românesc de stat, la ciclul primar, aparținătorii ar fi în stare să facă orice pentru ca micuțul lor să meargă cu drag la școală, iar impactul să nu se lase cu… lacrimi. Ca dovadă că deja investițiile au fost făcute în această vacanță stau numeroasele comentarii ale cititorilor. Un exemplu concret ne-a fost oferit chiar în acest week-end, la articolul-îndemn al inspectorului general de a reclama situațiile similare: "Domnule inspector, dumneata ai idee de sumele vehiculate prin școlile astea de fițe din oraș? Mă îngrozesc când merg în parc cu copilul ce spun mămicile care își duc de luni copiii la școli. La Școala 39, într-o clasă cu 31 de elevi, au dat părinții 800 lei pentru parchet, lambriu, vopsea etc. La Școala 29, unde întâmplător este și fata dumitale, au strâns părinții la o clasă (nu dau numele învățătoarei, aștept să le găsești tu, inspectore, c-așa-i corect!) 300 lei. La Școala 7, o altă vecină, care va avea fetița acolo, dă tot 300 lei de copil. Și doamna a făcut ședința din iulie, că pleca în concediu, să fie timp până-n toamnă să se facă tot. Însă, campioană este Școala 30, cu 1.700 lei de copil. Bineînțeles că nu au cerut cadrele didactice. Poftim? Ele spun: avem nevoie de parchet, covor, lambriu, tv, dumneavoastră decideți câți bani să strângeți. Și uite așa ele nu au cerut nimic. De ce nu mergeți să întrebați părinții din aceste școli câți bani au dat, că mulți poate nu vă cunosc și vor îndrăzni să vă spună cât au dat. Le întreb pe aceste mămici: «De ce nu spuneți doamnelor că e prea mult?», iar ele, oripilate: «Dacă fac plângere, copilul meu va fi marginalizat tot timpul și va fi blamat, nu va mai avea zi liniștită cu în-vățătoarea». Păi ce, muncesc o lună să iau 850 și ele vor să le fac clasa ca și când ar fi muzeu, iar în clasa I să-i mute pe copii în altă clasă? Noi mai avem doi ani de grădiniță, dar mă îngrozesc aceste sume și prostia oamenilor care dau fără să crâc-nească... Mai e și snobismul părinților care sar ca arși pe ăla care îndrăznește să nu dea. Câtă prostie mi-a fost dat să aud despre amenajarea școlilor. Opriți aceste tâmpenii, domnule, că puteți!" 

Evident că, așa cum ni s-a mai întâmplat, mergând pe urmele sesizărilor făcute de părinți aveam să constatăm că absolut nicio învățătoare nu a solicitat vreo îmbunătățire. Și atunci care ar fi poziția pe care părinții, cu câteva excepții - vezi medici, avocați și alți oameni de afaceri - ar trebui s-o adopte, pentru ca învățământul românesc să nu mai fie o corvoadă la fiecare debut? 

Așteptăm în continuare pe site-ul www.cugetliber.ro comentariile dvs. concrete legate de solicitările cu care vă confruntați, cu certitudinea că cineva acolo "sus" chiar le citește!