Spiritul marelui duhovnic Arsenie Papacioc dăinuie la Schitul din Techirghiol

Martiriul din viața părintelui Arsenie este consemnat din anul 1958, când este arestat în lotul „Rugul Aprins” şi condamnat la 20 de ani de temniță grea pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A fost închis, pe rând, la Aiud, Jilava, Suceava. La Văcărești stă în celulă cu părintele Sandu Tudor. În 1964 este eliberat odată cu amnistierea generală a deținuților politici.

Din 1976 a devenit preot slujitor și duhovnic la schitul Techirghiol.

Într-un documentar realizat de regizorul Șerban Madgearu la Trinitas Tv, părintele Arsenie spunea că pentru a fi călugăr e nevoie de nebunia întru Iisus. Pe noi, ceilalți ne îndemna să fim creștini pur și simplu. Ne îndemna să nu pierdem timpul, să ne gândim la sufletul nostru. Să ne gândim la felul rugăciunii noastre. Nu trebuie să ne păcălim, spunea părintele. „Tipic tipic și la inimă nimic. Pravila e pravilă și nu trebuie să o neglijăm. Dar ea trebuie simțită, nu făcută pur și simplu ca o obișnuință. E mai mult vorba de o permanență, de o prezență a inimii noastre cu Dumnezeu. Dacă creștinul când stă la rugăciune numai atunci se roagă, unul ca acesta nicidecum nu se roagă”, citea părintele din paternic. Dacă, însă, spunem Tatăl nostru și suntem incapabili să iertăm, în inima noastră, nu din vârful buzelor, ne iartă duhovnicul și poate ne va ierta și Dumnezeu, dar suntem în pericol. Mai spunea părintele că zâmbetul interior este mai important decât nevoința, fiindcă zâmbetul acesta ne ține mai aproape de Dumnezeu.

Joi, 18 iulie, la schitul „Sfântul Serafim de Sarov”, din apropierea localității Ion Corvin, IPS Teodosie a oficiat slujba de pomenire a părintelui Arsenie Papacioc, care a trecut la Domnul în data de 19 iulie 2011.