Vila Șuțu, clădirea singuratică de deasupra valurilor

În 1899 a fost ridicată vila Șuțu, după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Din volumul "Constanța. Aventura unui proiect european", al dr. Doina Păuleanu (editura Arcade, 2006), aflăm că Mihail C. Șutzu (1841 – 1933), considerat unul dintre cei mai importanți numismați și metrologi ai epocii, "s-a legat de Constanța prin proprietăți, investigație arheologică, scrupul științific și pasiunea de a colecționa" (p. 24).
Domeniul Șutzu, de dimensiuni impresionante, se întindea de la actuala clădire a Amiralității (fostul hotel Carol) pe locul unde se va construi portul Tomis și la baza malurilor. "Ochiul nu se oprește decât la vila Șuțu, care albește în bătaia soarelui, de pare cioplită în marmură. Marea necuprinsă se întinde la subsourile Constanței, de mai s’o desfacă de la țărm, ca să-i rămâie ei, îl placul valurilor", scria Ioan Adam, în "Constanța pitorească", citat de dr. Doina Păuleanu (pp. 26-27).
Mihail Șuțu era privit drept "cel mai complet colecționar al monedelor pontice din întreaga lume" de către dr. K. Regling, de la cabinetul numismatic al Academiei de Științe din Berlin (Corneliu Secășanu, citat de dr. Doina Păuleanu, p. 27). A absolvit Școala centrală de arte și manufactură din Paris, cu titlul de inginer, a lucrat în Ministerul Domeniilor, a fost director general al Poștelor, consilier la Înalta Curte de Conturi și director și guvernator al Băncii Naționale a României.
A studiat cu pasiune monedele și metrologia antică, a publicat 40 de volume și a fost ales membru al Academiei Române și al celor mai prestigioase societăți numismatice de profil din lume. De asemenea, stăpânea greaca veche, latina, engleza și franceza, dar avea cunoștințe și în domeniul arheologiei, finanțelor și economiei.
Strălucitul numismat provenea dintr-o familie ilustră: străbunicul său, Mihai Șuțu, a fost domn al Țării Românești în trei rânduri și al Moldovei o dată, iar tatăl său, Constantin Șuțu, a fost ministru de finanțe sub căimăcămia lui Alexandru D. Ghica. "Romantismul său, reprimat prin meserie, s-a putut manifesta prin incursiuni îndrăznețe pe mare cu caiacul propriu, tras la un debarcader deasupra căruia, dominând marea, și-a construit pe stâncă o casă singulară din piatră și lemn.
Pentru că locuitorii Constanței de atunci nu împărtășeau cu boier Costache pasiunea plimbărilor pe ape și voluptatea unei singurătăți de neînțeles, au imaginat, legându-l tainic de vărul său constantino-politan, P. Șuțu, de prietenul său atenian, Coletti, de cel bucureștean C.A. Rosetti și de cel ialomițean Evanghelie Zappa, episoade îndrăznețe, apreciate aventuri de capă și spadă, adaptând veșmintele la epocă și armele la zonă" (p. 24).