Presa online - mai curată, mai parfumată, mai responsabilă?!

Sub egida Rețelei Sud-Est-Europene pentru Profesionalizarea Presei (South East European Network for the Professionalization of Media - SEENPM), jurnalistul britanic David Brewer a comis un "Ghid de bune practici ale jurnalismului online", ale cărui precepte ne-au fost împărtășite de către Georgiana Ilie, jurnalist freelancer (scrie pentru Tabu și Esquire) și unul din colaboratorii lui Brewer.

Workshop-ul "Presa online: riscuri și responsabilități" s-a întâmplat vineri, 8 mai a.c., la Centrul pentru Jurnalism Independent, participanții aflând o sumă de lucruri interesante despre ce se întâmplă cu o știre din momentul în care a fost postată pe internet.
În esență, modul în care ar trebui practicat jurnalismul online nu diferă de cel "clasic", dacă se mai poate vorbi de stilul clasic în presa de astăzi. În editarea unei știri pentru ediția online a publicației, ziariștii nu trebuie să ocolească niciuna din regulile alcătuirii unei știri "normale": aceasta musai să răspundă întrebărilor de bază - cine, ce, unde, când, cum -, musai să fie verificată din cel puțin trei surse etc.
Diferențele între presa tipărită și cea online intervin atunci când vine vorba de ce se întâmplă cu informația după ce este publicată. Avantajul știrii online este că poți modifica orice eroare aproape instantaneu. Dezavantajul este că, dacă ai dat rasol cu ceea ce ai publicat pe site, poți sta și-n fund, și-n cap, o poți șterge ulterior, însă ea tot va fi găsită la o căutare banală, în cazul (foarte probabil) în care alte situri, bloguri ș.a. au preluat-o. Georgiana Ilie spune că "memoria Internetului nu discriminează. Editorii publicațiilor on-line, fie că sunt de știri sau de divertisment, sunt cei care fac diferența dintre conținutul bun și rău al Internetului. Pentru că ei decid, conform setului de valori pe care îl au, ce ajunge la public și ce nu".
Ca orice alt instrument de informare, internetul are o influență pozitivă în cazul în care este folosit corect pentru transmiterea mesajului. O anchetă referitoare la abuzurile autorităților din, să zicem, la plezneală, județul Constanța nu va dispărea niciodată: autoritățile respective nu vor putea închide absolut toate site-urile care au preluat ancheta în cauză. Nu e la fel de simplu ca a cumpăra tot tirajul unei publicații ori a-i bloca difuzarea, dacă se întâmplă să-i cunoști pe patronii rețelelor de difuzare.
Dar o publicație online poate fi folosită la fel de bine și pentru a distruge definitiv și irevocabil reputația unei persoane, iar în "Ghidul de bune practici..." sunt date exemple chiar din România, cum ar fi cel al profesoarei porno, cum a fost denumită de presă.

Despre copyright... care copyright?
Din păcate, neprecizarea sursei unei informații sau fotografii este un prost obicei destul de des întâlnit în online-ul românesc. S-a ajuns până acolo încât fotografiilor publicate pe un anume site să le fie îndepărtat watermark-ul, acesta fiind înlocuit cu cel al... hoților.
Ideal ar fi ca sursa unei informații să fie nu doar publicată, ci și reverificată periodic, pentru a evita surprizele precum cele descrise mai sus. Cum însă este improbabil ca acest lucru să se întâmple în cazul unui site cu un conținut stufos, cu sute de articole publicate zilnic, se ajunge la situația neplăcută de a rata update-urile la informațiile preluate de pe alte pagini de internet.
Cel mai bun exemplu este descris tot în lucrarea prezentată de Georgiana Ilie: la 1 iulie 2006, un sit construit aidoma paginii celebrului post TV B92 anunța că personalul diplomatic al Ambasadei SUA la Belgrad a cerut ca numele cafenelei "Ussama" să fie modificat! Portalul Ananova a preluat știrea, iar aceasta s-a răspândit precum gripa porcină peste tot în lume. Un singur ziar belgrădean a procedat normal: a trimis un reporter la adresa unde ar fi existat localul în cauză. Ziaristul nu a descoperit nimic la acea adresă, ba, mai mult, nu exista nicăieri în capitala Serbiei un local cu numele "Ussama" ("usamie" înseamnă "singuratic" în sârbă). Dar și acum, la o simplă căutare pe Google a sintagmei "cafe osama belgrade" veți găsi aproximativ 11.000 de pagini de internet care publică farsa pusă la cale, de fapt, de o anume grupare "Patiserii ilegali", care a vrut doar să demonstreze cum media zilelor noastre înghite multe lucruri fără să verifice. Exact ca pelicanul.

Concluzionând...
... Ar fi splendid ca editorii de presă online să urmeze, până la urmă, câte-va reguli de bun simț la publicarea informațiilor, în lipsa unui set de regle-mentări clare. Și să țină minte că graba strică treaba: mai bine publici mai târziu știrea și o faci corect decât să o postezi primul și să dai chix.