Unde greșesc în relațiile mele?

Oare ce e de făcut? Ce e de schimbat? 

Încă din copilărie, ne dorim un partener, unul care să nu semene nici cu mama și nici cu tata. Unul diferit de ei și cu toate astea de cele mai multe ori cuplul pe care îl formăm este identic cu al celor care ne-au crescut.

De ce se întâmplă asta? Pentru că, inconștient, ne-am format un tipar de partener. Știm că nu îl vrem pe el, însă alegem unul identic sau chiar cu mai multe calități negative. 

Acționăm conform unui creier vechi, cu toate că suntem înclinați să credem că maturitatea ne va aduce schimbări. Alegem partenerul conform creierului format în copilărie, parteneri asemănători celor care ne-au crescut. Creierul nostru ne împiedică să vedem realitatea partenerilor noștri, deoarece el nu este ghidat. El este asemeni unui orb care încearcă să găsească drumul. 

A acționa conform unui creier matur înseamnă a înțelege că noi suntem maturi și asta presupune a avea capacitate de alegere. Mai mult, maturitatea ar trebui să ne ofere dovada vie că partenerii noștri nu trebuie considerați părinții noștri. Trebuie să luăm abilitățile raționale pe care le folosim în anumite domenii ale vieții și să le utilizăm în relațiile de dragoste. 

Abia în momentul în care facem alianța între cele două modalități de a acționa, adică cea din copilărie și cea de la maturitate, abia în momentul în care facem distincția clară între trecut și prezent, putem fi siguri că ne vom putea atinge dorințele inconștiente. 

Acesta este momentul în care vom trece pragul către o relație împlinită, conștientă și diferită de cea pe care am avut-o exemplu în copilărie. 

(sursa: www.stilultau.ro)