ArcelorMittal, recompensată cu gaze și energie electrică mai ieftine și invitații la licitații

ArcelorMittal a raportat pierderi pentru al treilea trimestru la rând, după ce, între aprilie și iunie 2009, vânzările au scăzut la mai mult de jumătate față de aceeași perioadă a anului precedent, a anunțat BBC. Cel mai mare producător de oțel al lumii a raportat o pierdere netă de 581 milioane euro, în al doilea trimestru al anului, față de un profit de 3,7 miliarde euro cu un an înainte. Vânzările au coborât la 11,1 miliarde euro, față de 24,2 miliarde euro în aceeași perioadă a lui 2008.

Strategia prețurilor umflate
Faptul că vânzările lui ArcelorMittal s-au redus cu mai mult de 50% și că grupul multinațional a trecut de pe profit pe pierderi nu surprinde pe nimeni. Pe timp de criză economică, toată lumea pierde mai mult sau mai puțin. Șocantă este strategia aleasă de ArcelorMittal, pentru a depăși impasul.
După cum se știe, în România, ArcelorMittal Galați este supusă unui tir de acuzații, atât din partea propriilor sindicate, cât și a unor agenți economici. Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța, Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile și COMVEX SA au acuzat-o că a ales o rută de două ori mai scumpă pentru aprovizionarea cu materii prime a combinatului siderurgic din Galați. Astfel, în loc ca minereul de fier să fie transportat prin portul Constanța și pe Canalul Dunăre - Marea Neagră, este tranzitat prin portul bulgăresc Burgas și pe Canalul Bâstroe.
ArcelorMittal Galați este criticată și pentru faptul că a închis cocseria din Galați, care producea cocsul la prețul de 140 euro pe tonă. Acum - susțin reprezentanții COMVEX -, combinatul este aprovizionat cu cocs mai scump, produs în Spania, care este livrat la prețul de 175 euro pe tonă, la care se adaugă cheltuielile de transport maritim, de 40 euro pe tonă.
Care este rațiunea economică a aprovizionării la prețuri umflate a combinatului siderurgic din Galați, ce calcule se ascund în spatele acestei strategii? Nu trebuie să ne așteptăm ca administrația companiei să facă publice adevăratele sale intenții. Este clar însă că materiile prime mai scumpe și cheltuielile de transport mai mari nu contribuie la ieftinirea oțelului produs la Galați.
Consumatorii români sunt cei ce suportă consecințele acestei politici de prețuri. Au alternative? Câți dintre ei pot cumpăra oțel mai ieftin, având în vedere poziția pe care ArcelorMittal o deține în piață?

Câinii latră, caravana trece
Șocantă este și reacția de buni samariteni a guvernanților români, care întorc și celălalt obraz, atunci când interesul național este afectat. Potrivit ediției din 20 iulie 2009, a publicației "Capital.ro": "Ministrul economiei, Adriean Videanu, s-a întâlnit, vineri, la Galați, cu sindicatele și cu con-ducerea Sidex în ideea de a găsi soluții pentru relansarea unor comenzi potențiale pe care combinatul le are. Ministrul a spus că ArcelorMittal, ca orice agent economic care trăiește într-o țară în care piața este cea care regle-mentează cererea și oferta, trebuie să participe la licitațiile privind furnizarea unor componente necesare în investițiile din infrastructură, apărute ca o oportunitate pentru dezvoltarea economică și limitarea efectelor crizei economice. (…) Ministrul economiei a mai spus că ArcelorMittal beneficiază, ca și alți mari producători din România, de un preț mai bun decât cel de achiziție la gaze și energie electrică".
Altfel spus, în vreme ce ArcelorMittal Galați promovează o strategie costisitoare de aprovizionare și scoate portul Constanța și Canalul Dunăre - Marea Neagră de pe traseul materiilor prime pentru siderurgie, guvernul îi acordă, drept recompensă, "un preț mai bun decât cel de achiziție la gaze și energie electrică", iar ministrul economiei îi lansează invitații, spunându-i că "trebuie să participe la licitațiile privind furnizarea unor componente necesare în investițiile din infrastructură".
Toate acestea sunt aievea, nu sunt basme. Convingerea mea intimă este că personajelor din stratosfera puterii le pasă cât negru sub unghie de portul Constanța, de Canalul Dunăre - Marea Neagră, de interesele transportatorilor maritimi și fluviali, de interesele națiunii. De altfel, la intervențiile companiilor lovite de efectul ArcelorMittal și la dezvăluirile presei, Palatul Victoria răspunde de săptămâni la rând prin tăcere, după principiul "Câinii latră, caravana trece". Cui îi slujește lipsa de reacție a Guvernului României? Evident celei care a declanșat această criză: ArcelorMittal Galați.