Scandal în transporturile maritime din România (V)

Concurs Guvernul are obligația să rezolve criza provocată de ArcelorMittal

623
Guvernul are obligația să rezolve criza provocată de ArcelorMittal - 3cd2d4372341b4fab9a6775852024e45.jpg

Articole de la același autor

România are o mare problemă. Numele ei este ArcelorMittal. Compania este unul dintre giganții contemporaneității globalizate, care se sprijină pe afacerile din peste 60 de țări. "Number one" în producția de oțel a lumii, ArcelorMittal a devenit subiectul "numărul unu" al unei crize cum n-a mai văzut țara noastră.

Efecte în lanț
Pe mesele guvernanților din București, au poposit rapoarte despre o nouă ispravă a celui ce a ajuns să controleze un segment semnificativ al economiei naționale. ArcelorMittal este reclamat că, în loc să continue aprovizionarea combinatului siderurgic din Galați cu materie primă tranzitată prin portul Constanța și pe Canalul Dunăre - Marea Neagră, a ales o cale de transport mai scumpă cu 71%, prin portul bulgăresc Burgas și pe Canalul Bâstroe. Schimbarea de rută, susțin specialiștii, are ca impact creșterea prețului oțelului cu 16 euro pe tonă.
Decizia lui ArcelorMittal a afectat grav mediul de afaceri românesc. Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța, Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile, operatorul portuar "Comvex", firmele de remorcaj, de pilotaj și ceilalți prestatori de servicii din shipping înregis-trează pierderi majore. Unii dintre ei, aflați într-un raport de dependență față de activitatea combinatului siderurgic din Galați s-au văzut obligați să recurgă la disponibilizări. Pentru "Comvex", efectul ArcelorMittal înseamnă 74 de lucrători concediați.

Libertatea absolută
Unii spun: "Care e problema? Trăim într-o economie de piață. Este dreptul lui ArcelorMittal să-și stabilească politica de aprovizionare. E treaba ei dacă plătește mai mult pe tona de materie primă și vinde oțelul mai scump. Nu o poate obliga nimeni altcineva decât legea cererii și a ofertei să-și schimbe strategia."
Chiar așa să fie? Este absolută libertatea lui ArcelorMittal și compania nu trebuie să țină cont de nimeni și de nimic din România, în afară de propriile-i interese? Nu are nicio responsabilitate pentru consecințele deciziilor sale?
De unde ar putea să decurgă o asemenea libertate fără limite? Din faptul că a ajuns să controleze combinatele de la Galați (ArcelorMittal Galați), Roman (ArcelorMittal Tubular Products Roman), Hunedoara (Arce-lorMittal Hunedoara) și Iași (ArcelorMittal Tubular Products Iași), filiala locală a companiei de construcții ArcelorMittal Construction (AMC), companiile Mecanica Sider și Electrosid, din Hunedoara, operatorul portuar Romportmet Galați și altele?

Putere și…
Din putere economică uriașă pe care a dobândit-o în România, decurg nu doar drepturi, ci și obligații pentru ArcelorMittal. Statul român i-a acordat mari avantaje în procesul de privatizare (prețuri derizorii, ajutoare de stat, condiții contractuale). Concernul avea datoria să răspundă la acest gest prin investiții, producție, locuri de muncă, profit, venituri la bugetele statului.
I s-a dat pe mână un întreg mecanism al economiei, de care depind alte roți din amonte și aval. Avea o singură obligație: să-l facă să funcționeze cât mai bine în acest angrenaj. Or, decizia lui ArcelorMittal Galați a însemnat decuplarea combinatului de la numeroase roți ale economiei românești, pentru a se conecta la cele ale economiei Bulgariei și Ucrainei.
Astăzi, avem cazul ArcelorMittal Galați. Cine ne poate da asigurări că, mâine, celelalte companii din grup nu-i vor urma exemplu, în numele aceleiași libertăți absolute? Astăzi, sunt afectate doar companiile din portul Constanța și cele care își desfășoară activitatea pe Canalul Dunăre - Marea Neagră. Mâine, ar putea să sufere mult mai multe.

… responsabilitate
ArcelorMittal are responsabilități față de statul român, față de toți ceilalți agenți economici, față de poporul acestei țări. Compa-niile sale din România nu ar putea supraviețui, dacă mediul socio-economic în care trăiește ar imita gestul combinatului din Galați.
Ce s-ar întâmpla dacă și ceilalți agenți economici s-ar decupla de la economia țării, pentru a se conecta la cea a Bulgariei ori Ucrainei? Ar fi de acord ArcelorMittal ca statul nostru să nu mai investească în porturile, căile de navigație fluviale, șoselele și căile ferate de care au nevoie combinatele și companiile sale în România, ci în cele din Bulgaria și Ucraina? I-ar cădea bine dacă toți ceilalți contribuabili români
s-ar apuca să-și achite taxele și impozitele în Bulgaria și Ucraina?

Obligația de a protesta
Eu, în calitate de contribuabil român, mă simt frustrat de decizia lui ArcelorMittal. Timp de peste 35 de ani am plătit taxe și impozite, din care s-au construit combinatele și fabricile vândute lui Mittal. Din banii mei s-au construit porturile, canalul, căile ferate și șoselele, de care se folosește ArcelorMittal. Școlile care îi pregătesc forța de muncă, poliția și justiția care îi apără interesele și proprietățile sunt plătite tot din banii mei. Sacrificiul meu și al celorlalte milioane de plătitori de taxe și impozite din această țară este răsplătit de către ArcelorMittal prin mutarea traficului de materii prime la concurență, în Burgas și pe Bâstroe.
În calitate de ziarist și de contribuabil nu am altă putere decât să informez corect, să iau atitudine, să protestez. Consider că este de datoria mea să folosesc această putere în interesul Constanței, al economiei naționale.

Modelul rusesc
Puterea și responsabilitatea Guvernului României sunt, însă, cu mult mai mari. Executivul are obligația să pună în mișcare toate pârghiile legale pentru rezolvarea acestei crize.
Cabinetul Boc ar trebui să ia exemplul rușilor. În ediția din 10 iulie 2009 a "Capital on-line" se relatează că autoritățile locale din regiunea Kemerovo au notificat ArcelorMittal că vor pune sechestru asupra minelor de cărbune deținute de concern în Siberia, dacă activitatea va fi întreruptă. "Dacă echipa dumneavoastră nu poate stabiliza producția la aceste unități, propunem să le predați fără nicio compensație" – a declarat Aman Tuleiev, guvernatorul regiunii Kemerovo în notificare.
Miniștrii români au cu totul alte reacții decât Aman Tuleiev. Iată, Adriean Videanu, șeful economiei, s-a arătat șocat de decizia conducerii lui ArcelorMittal Galați de a închide uzina cocso-chimică a combinatului. La ce i-a folosit națiunii române faptul că ministrul a rămas șocat?

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2981 secunde