Cine e de vină că marinăria își pierde farmecul? Shipping-ul se îndreaptă spre o nouă criză de ofițeri maritimi! (II)

• Interviu cu Adrian Mihălcioiu - liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor și șef al Inspectoratului ITF România



- Domnule Adrian Mihălcioiu, pandemia Covid-19 a afectat puternic relațiile de muncă pe mare, durata îmbarcării depășind cu mult perioada prevăzută în contractele navigatorilor. Au fost cazuri în care, marinarii au fost nevoiți să rămână chiar și doi ani la bordul navelor.

- Au stat chiar și trei ani. Nu neapărat pandemia este de vină, ci restricțiile de circulație impuse de guvernele lumii. Ele sunt cele care

n-au permis efectuarea schimburilor de echipaje, în ciuda faptului că navigatorii reprezintă un personal esențial pentru bunul mers al economiei mondiale, pentru asigurarea celor necesare vieții pe planetă.



- Sunt companii de navigație care au profitat de restricțiile impuse schimburilor de echipaje?

- Sigur că da! Unele companii fac profituri uriașe pe seama acestor restricții. Vă dați seama, una este să faci schimbul de echipaj din trei în trei luni și alta este să îl faci o dată pe an. Costurile cu repatrierea și aducerea echipajelor de schimb la bordul navelor sunt foarte mari în prezent. Există și companii care au acordat prime navigatorilor care au făcut sacrificiul de a-și prelungi contractul pe mare, dar numărul lor este foarte mic.



- Creșterea perioadei de muncă pe mare a afectat în vreun fel sănătatea și viața marinarilor?

- În perioada pandemiei, numărul cazurilor de depresie în rândul navigatorilor a crescut, fenomenul fiind consecința prelungirii perioadei de îmbarcare cu luni și chiar ani. Nu doar marinarii au fost afectați de depresie, ci și familiile lor. Factura va fi achitată, în final, de companiile de navigație. Astăzi se bucură că au ținut echipajele mai mult timp la bord, dar mâine vor afla că nimeni nu mai vrea să plece pe mare. Nu întâmplător durata îmbarcărilor a fost reglementată și alternează cu perioadele de repaus pe uscat. Numeroase studii au pus în evidență efectul îmbarcărilor prea lungi asupra sănătății umane. Nerespectarea acestor lucruri elementare, arhicunoscute de lumea shipping-ului, se plătește cu sacrificii imense din partea marinarilor și a familiilor acestora și cu pierderea atractivității meseriei de navigator. Ca urmare, criza forței de muncă din shipping-ul internațional se va adânci tot mai mult. Fiind conștienți de toate aceste lucruri reprezentanții sindicatelor navigatorilor din întreaga lume, încercăm să discutăm cu guvernele lumii, cu autoritățile din sectorul maritim, cu armatorii, să-i determinăm să deschidă ochii rapid. Dacă nu o vor face la timp, s-ar putea să ne prăbușim cu toții!

- Cum a evoluat mișcarea sindicală din shipping-ul internațional în această perioadă de criză? A crescut gradul de sindicalizare a navigatorilor?

- În prezent, suntem martorii unui fenomen care ia o tot mai mare amploare. O serie de mari companii de navigație recurg la tot felul de tehnici pentru a-i descuraja pe navigatori să se organizeze în sindicate. Marii jucători din piață dau tonul și sunt urmați de cei mici. Un marinar nesindicalizat este vulnerabil, poți face ce vrei cu el. În schimb, sindicatul reprezintă o forță, care apără drepturile individuale și colective ale navigatorilor. Pe timpul pandemiei, drepturile navigatorilor din întreaga lume au fost afectate în mare măsură. Profitând de restricțiile impuse de autorități, mulți angajatori au tăiat din drepturile care până acum erau intangibile. Ca o ironie a sorții, Statele Unite ale Americii, locul de naștere al primului sindicat din lume, sunt campionul acțiunilor antisindicale. Companiile din industria shipping-ului trebuie să deschidă ochii și să vadă necesitatea parteneriatului cu sindicatele, a creșterii salariilor pentru a face față inflației galopante.

- Transportul naval se confruntă cu constrângeri de mediu, care îl obligă să facă mari schimbări tehnologice. Navele vor trebui să fie eficiente energetic, să reducă la zero emisiile de carbon în atmosferă, să înlocuiască tradiționalii combustibil fosili cu cei verzi. Aceste schimbări își vor pune amprenta asupra pieței forței de muncă marinărești?

- Tehnologiile verzi determină schimbări majore în compartimentul mașinilor, în structura instalațiilor de la bordul navelor. Ca urmare, vor fi necesare noi cunoștințe și deprinderi de muncă, noi competențe. Acestea vor trebui însușite în instituțiile de învățământ marinăresc, în laboratoarele de pe uscat și în perioadele de practică de la bordul navelor. În cazul în care adaptarea întregului sistem de pregătire marinărească la cerințele transportului maritim verde va întârzia, criza forței de muncă marinărești se va accentua și mai mult.