Cum a intrat echipajul de pe "Humulești" în istoria salvărilor pe mare

"Întâmplarea s-a petrecut pe data de 21 mai 1986, chiar de Sfântul Constantin - povestește căpitanul de cursă lungă Constantin Șuteu. Eram la comanda navei "Humulești", un cargou, 8.650 tdw. Ne îndreptam spre Pakistan. Telegrafistul a primit mesajul SOS. În zonă se aflau multe nave și se organizase un dispozitiv de căutare - salvare. Conform legislației internaționale, aveam obligația să acordăm asistența.

Nava "Muna", sub pavilion Honduras, rămăsese în black-out și era de o lună în derivă. Cu toate eforturile, echipajul nu reușise să repună motorul în funcțiune, iar armatorul se codise să solicite salvare, pentru a evita costurile destul de mari. Pericolul era iminent, căci se apropia perioada musonului, care se manifestă foarte violent în Marea Arabiei și Oceanul Indian.

I-am cerut telegrafistului să ia legătura cu nava "Muna" și să ne dea poziția corectă și ne-am dus direct la ea. Am luat-o la remorcă și, după trei zile, am ajuns cu ea la Oman, unde am lăsat-o în siguranță. Atunci am aflat că la bordul ei se afla și o femeie cu copil mic. Impresionați, i-am trimis tot laptele praf pe care îl aveam la navă.

Pentru realizarea operațiunii de salvare ne aflasem în concurență cu remorcherul "Gulf Lance", o navă americană specializată în astfel de operațiuni, care fusese angajată de armatorul lui "Muna". Noi am reușit să le luăm americanilor pâinea de la gură. Pentru o salvare armatorul și echipajul primeau, conform normelor internaționale, sume importante, exprimate în procente din valoarea navei și a încărcăturii.

La sosirea în portul Oman, comandantul navei mi-a confirmat salvarea. Nu știu ce sume a câștigat compania Navrom, dar echipajul, după multe insistențe, a obținut câte o primă de câteva mii de lei.

Compania Navrom a început să primească felicitări pentru salvarea navei "Muna", iar în ziarul "România Liberă" a apărut o știre despre acest eveniment sub titlul: "Humulești nume de neuitat pentru marinarii din Honduras". În acele vremuri, rar apăreau în presa comunistă știri despre marinarii români.

Sfatul meu pentru tinerii navigatori din zilele noastre este să se pregătească foarte bine din punct de vedere profesional. Când ești în pericol, în mijlocul mării și trebuie să iei decizii salvatoare, doar pe cunoștințele dobândite și experiența acumulată te poți baza."

Căpitanul de cursă lungă Constantin Șuteu s-a născut pe 29 septembrie 1953, în Tulcea. A făcut parte din prima promoție de absolvenți ai Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" (1976). Primul voiaj la făcut cu cargoul "Buzău" (1.100 tdw), aflat în flota Navrom. A fost încadrat direct ofițer II punte. A continuat să navige pe navele "Poiana " (cargou, 920 tdw). "Felix" (cargou, 8.750 tdw), "Hunedoara"(bulk-carrier, 25.000 tdw), "Mărești " (cargou, 15.000 tdw).

Examenul de comandant l-a dat în toamna lui 1981, iar brevetul l-a obținut la începutul lui 1982. "Humulești"(cargou, 8.650 tdw) a fost prima navă cu care a plecat în voiaj, în calitate de comandant.

O perioadă, după 1989, a lucrat la uscat. A fost șeful dispeceratului transporturilor navale, șeful secției a V-a din cadrul Navrom, inspector șef adjunct al Inspectoratului Navigației Civile (șef era clc. Traian Băsescu), apoi inspector șef.

În 1993 a revenit pe mare, mai întâi pe o navă siriană de 25.000 tdw, iar mai apoi, a comandat două nave de 25.000 tdw și 12.500 tdw, cu pavilion Malta, aparținând unei firme italiene.

Când a revenit pe uscat, a preluat conducerea Zonei Libere din portul Constanța, pe care a dezvoltat-o. Pentru rezultatele excepționale în această activitate a fost decorat cu Ordinul Meritul Industrial și Comercial în grad de Cavaler.

De 14 ani activează în sectorul de operarea portuară, la conducerea sucursalei de la Agigea a Schenker Romtrans SA.

Din anul 2000 este consul onorific al Finlandei.