Două românce de pe o navă de pasageri, hărțuite și abandonate în portul Brindisi

Două românce care lucrau ca personal auxiliar (hotelier) pe nava de pasageri "Red Star 1", sub pavilion Panama, au fost debarcate și aban-donate fără nici un ban, în miez de noapte, pe un cheu din portul italian Brindisi, de la Marea Adriatică.
"Pe data de 20 iunie 2012, la 21,30, ora României, am primit telefon de la cele două fete, al căror nume nu îl pot divulga pentru a le proteja ima-ginea. Erau stresate, agitate și plângeau. Mi-au spus că le este frică. Armatorul se purtase foarte rău cu ele. În acest moment nu știu dacă se poate vorbi de hărțuire sexuală, dar cu certitudine că e vorba de hărțuire în relațiile de serviciu. Mi-au relatat că, întrucât nu au dat curs la ceea ce li s-a cerut, au fost schimbate de la un loc de muncă la altul, puse să execute alte munci decât cele pentru care fuseseră angajate. Au fost trimise să execute activități cu responsabilități peste puterile lor, pentru a greși și a fi penalizate. Erau schimbate de pe o navă a companiei pe alta, fiind anunțate cu 15 minute înainte de transfer. Abia, reușeau să-și facă bagajul. Mai mult, s-a creat o atmosferă ostilă în jurul lor, în rândul echipajului. Totul a culminat cu încer-carea de a le abandona pe cheu, la Brindisi, fără salariu, fără bani de drum. Atunci, disperate cele două fete m-au sunat, solicitându-mi ajutorul" - relatează Adrian Mihălcioiu, inspectorul român al Federației Internaționale al Transporturilor.
În miez de noapte, a urmat o cursă contra-cronometru pentru salvarea celor două românce. De la primirea telefonului și până la ora 3,30, Mihăl-cioiu a fost în contact cu Poliția din Brindisi și Căpitănia Portului Brindisi. Pentru că autoritățile din Brindisi nu vorbeau altă limbă, inspectorul ITF a fost nevoit să găsească un tradu-cător. Astfel, a reușit să se facă înțeles și, după două ore, reprezentanții autorităților au ajuns la navă.
În acest interval de timp, Adrian Mihălcioiu a încercat să contacteze agentul navei și armatorul, dar aceș-tia au refuzat să discute. În cele din urmă a trimis fetele la comandantul navei, cu telefonul deschis, să discute cu el. Și această încercare a eșuat, căci fetele au fost închise într-o recepție, timp de jumătate de oră, cu un lacăt pe o ușă și un paznic albanez la cealaltă. Practic erau ostatice.
"Lucrurile s-au calmat când au sosit autoritățile la bord. Armatorul, un italian, care până atunci se eschiva, susținând că el este agentul navei, a devenit cooperant. M-a sunat și a început să spună că ei sunt în Italia, țară europeană, că nu se întâmplă nimic rău, fiindcă el are grijă de oameni" - povestește inspectorul ITF
În urma acestor intervenții, lucru-rile s-au întors la 180 de grade. "Celor două fete li s-au întocmit foile de debarcare, cu zilele și orele de lucru și salariile cuvenite. Sub privirile autorităților, au fost duse la hotel și cazate pe cheltuiala armatorului, iar a doua zi le-au fost plătite salariile. Sumele sunt însă mai mici decât se cuvenea, întrucât nu le-au fost luate în calcul toate orele lucrate. Fetele susțin că au lucrat mai mult de 16 ore pe zi, fapt interzis de lege. Nava nu este acoperită de un contract ITF, deși face transport de linie între porturile Brindisi și Vlore (Abania). Vom analiza acest caz și vom interveni să determinăm armatorul să semneze un contract.
La sosirea celor două femei în țară, ITF România va întocmi un raport detaliat asupra acestor evenimente, care va fi transmis la ITF Londra și la sindicatele afiliate, pentru ca astfel de fapte să fie prevenite în viitor" - precizează Mihălcioiu.
Întâmplarea face parte dintr-o serie de alte cazuri în care sunt implicați navigatorii români care muncesc în Italia. Mulți dintre ei se simt nedrep-tățiți, dar pentru că nu sunt sindicalizați, nu știu cui să se adreseze. Pe de altă parte, multe porturi italiene nu au inspectorate ITF. Drept urmare, navigatorii rămân fără nicio protecție atunci când sunt debarcați fără a fi plătiți, fără să li se asigure repatrierea.
"Cazul celor două românce este un exemplu pentru toți navigatorii și personalul auxiliar de pe navele pasagere, mai ales din Italia. Îi așteptăm să devină membri de sindicat. Depinde numai de ei dacă vom deschide un birou permanent în Italia, unde muncesc foarte mulți români, un birou care să lucreze non-stop, să le preia cazurile și să le rezolve" - spune inspectorul ITF România.
În anul 2000, Organizația Maritimă Internațională (IMO) a lansat programul "Femei la bord", care a dat rezultate sub așteptări. La acea dată, ponderea femeilor în total era de nu-mai 1 - 2%, iar cele mai multe femei marinar erau în statele dezvoltate din punct de vedere economic.
Comparativ cu bărbații, femeile ofițer sunt foarte puține. Femeile lucrează, în special, ca personal auxiliar pe navele de croazieră și feriboturi înregistrate de cele mai multe ori sub pavilion de complezență. Acestea sunt printre cele mai prost plătite și mai puțin protejate locuri de muncă de pe mare. În 2010, peste 8.000 de românce munceau pe navele de croazieră.
ITF consideră că numărul scăzut al femeilor din flota mondială este rezultatul discriminării și al hărțuirii. Sindicatele navigatorilor au devenit extrem de atente la aceste pericole și depun eforturi pentru a proteja interesele femeilor care sunt membrii lor.