"Foamea" bancherilor și aberantul comision de analiză a dosarului de creditare

Imaginați-vă, stimați cititori, următoarea scenă: intrați într-un hipermarket, la raionul de electronice. Solicitați un televizor, în rate. Vânzătorul vă cere buletinul, copie după el și adeverința de la serviciu. Le cercetează și, înainte de a întocmi contractul de vânzare-cumpărare, vă anunță:

"Pentru a vă livra televizorul, trebuie să plătiți mai întâi comisionul de analiză a dosarului de vânzare; 1% din prețul aparatului." Vociferați: "Pentru ce să plătesc?" "Pentru că v-am studiat dosarul. Efortul nostru costă." "Nu, nu mai vreau televizorul!" "Treaba dumneavoastră, dar comisionul trebuie achitat." Încadrat de doi body-guarzi mergeți la casierie și plătiți.

În drum spre locuință, intrați la prăvălia din colțul străzii să cumpărați ceva de-ale gurii. "Cum vă numiți și ce doriți?" - vă întreabă vânzătoarea. Vă recomandați, apoi scoateți lista din buzunar și începeți să o recitați. Vânzătoarea notează totul într-un registru. Apoi, culege marfa din rafturi și o împachetează. La final, vă anunță: "Vă costă 55 de lei plus 5 lei, comisionul pentru analiza dosarului de vânzare… 60 de lei, în total!" Exclamați: "Care dosar, doamnă?" Femeia scoate registrul în care vă notase numele și mărfurile solicitate și, triumfătoare, vi-l bagă sub ochi: "Ăsta! Efortul meu trebuie plătit!" Dumneavoastră iar vă sare muștarul, iar apar body-guarzi și… N-aveți încotro: scoateți portofelul și plătiți!

După amiază, vă duceți la bancă să cereți un împrumut pentru nevoi personale. Nici nu apucați să deschideți gura și inspectorul de credite vă anunță: "Comisionul de analiză a dosarului de credit este de 1% din valoarea sumei solicitate. Se achită chiar și în cazul în care creditul nu a fost acordat. Mergeți mai întâi și-l plătiți!"

După ani de "dresaj economic", considerați că este normal ca o bancă să perceapă acest comision, așa că nu vociferați. Vă duceți glonț la casierie și plătiți. Cu chitanța, vă prezentați la inspectorul de credite. Îi puneți pe birou documentele cerute, el le studiază, țâțâie nemulțumit din vârful buzelor și vi le returnează. "Cu regret, nu sunteți eligibil!" Dumneavoastră sunteți cu sufletul împăcat și cu 200 de lei mai puțini în buzunar.

Stimați cititori, am făcut această paralelă imaginară pentru a demonstra cât de absurd este comisionul de analiză a dosarului de credit solicitat de către băncile comer-ciale din România. Menirea și interesul lor este să vândă credite, iar costurile trebuie suportate din dobânzi. Inventarea a tot felul de comisioane bancare n-a făcut decât să scumpească împrumuturile și să creeze confuzie, aiurindu-i pe clienții neinițiați.

După modelul băncilor - care sunt în esență vânzători de bani -, la fel de îndreptățite sunt și unitățile din comerț sau servicii ca, pe lângă prețul de livrare, să perceapă un comision de analiză a… dosarului de vânzare. Tare aș vrea să văd ce față ar face bancherii, dacă precupeții din piață le-ar cere astfel de comisioane.

Absurditatea acestui comision bancar este demonstrată, de altfel, de criza financiară din perioada 2009 - 2013, care a scos la iveală un volum uriaș de credite neperformante.

Ce fel de analiză a dosarelor de împrumut a fost aceea dacă volumul creditelor neperformante din sistemul bancar românesc a fost de aproape 30%? Ori inspectorii de credite nu sunt specialiști, ori așa-zisa analiză a fost mimată. Cel puțin în cazul creditelor neperformante, comisionul respectiv ar trebui returnat, întrucât funcționarii bancari nu și-au făcut datoria.

Mărimea și modul de calcul al comisionului de analiză demonstrează că acesta nu are nicio bază reală, că este scos din burtă.

Iată, sunt bănci care îl calculează ca procent din împrumutul acordat. Să presupunem că o bancă lucrează cu un comision de analiză de 1% din orice credit. O firmă care solicită un împrumut de 100.000 de lei, va plăti un comision de 1.000 de lei. Dacă aceeași firmă dorește să se împrumute cu 10.000.000 de lei, comisionul crește. Ar trebui să ajungă la 100.000 de lei, dacă banca însăși nu l-ar plafona.

Ceea ce se întâmplă este de domeniul absurdului. Este aberant să se plătească un comision de câteva ori mai mare, având în vedere că este vorba de aceeași firmă, care pune la dosar aceleași documente, care sunt analizate de aceiași inspectori, care fac același efort. Singurul parametru modificat este nivelul creditului solicitat.

Alte bănci au comisioane de analiză în sumă fixă. În acest caz, între bănci sau chiar între produsele aceleași bănci apar diferențe mari privind respectivul comision, diferențe fără altă explicație decât "foamea" mai mică sau mai mare a bancherilor. În prezent, pe piață sunt comisioane în sumă fixă de la 40 până la 200 de lei, pentru persoanele fizice. În trecutul apropiat, săreau și de 600 de lei.

În fine, există o categorie de bănci care au comisioane de analiză "zero", fapt ce demonstrează că se poate renunța la această invenție financiară.