Majorarea salariului minim a devenit instrument electoral

Cine trebuie să hotărască majorarea salariului minim pe economie: patronatele, sindicatele sau Guvernul? Decizia trebuie să fie economică sau politică? Ce factori ar trebui luați în calcul la stabilirea procentului de creștere: coșul zilnic al familiei, productivitatea muncii, forța economică a companiilor și instituțiilor, capacitatea bugetului de stat de a susține cheltuieli sociale mai mari ori interesele politicienilor?

Pe timpul negocierilor colective

În România, în perioada 1990 - 2011, nivelul salariului minim pe economie era stabilit în cadrul negocierii contractului colectiv de muncă la nivel național. La "masa verde" se aflau marile confederații sindicale, de o parte, iar de cealaltă parte, marile confederații patronale și reprezentanții statului român, în calitate de angajator. 

Argumentele și contraargumentele privind creșterea salariului minim țineau de: evoluția productivității muncii, a veniturilor și profitabilității în principalele sectoare de activitate a economiei românești, competiția de pe piața internă și externă, migrația externă a forței de muncă și nevoia de a stabiliza lucrătorii, precum și dinamica prețurilor la produsele din coșul zilnic al populației. Negocierile porneau de la premisa că nivelul salariului minim trebuie să reflecte efortul lucrătorului, să-i asigure acestuia minimum necesar pentru subzistență și să îl stabilizeze în întreprindere. Acest mecanism era reglementat de Codul muncii și Legea dialogului social. 

Pe 25 iulie 2008, Guvernul Tăriceanu, marile confederații sindicale și patronale au semnat un acord tripartit care prevedea creșterea salariului minim brut în perioada 2008 - 2014, după cum urmează: 2008 - 510 lei, 2009 - 600 lei, 2010 - 730 lei, 2011 - 860 lei, 2012 - 1.030 lei, 2013 - 1.190 lei, 2014 - 1.325 lei. La acea vreme, mișcarea sindicală și patronatele dispunea de instrumentele ce le asigurau puterea negocierii: Legea dialogului social, Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național.

Ghilotina Guvernului Boc

Nici nu s-au uscat semnăturile pe respectivul acord și au izbucnit turbulențele financiare și imobiliare din SUA, care au generat marea criză economică din 2009 - 2013. În România, au fost imediat uitate toate acordurile cu partenerii sociali. Mai mult, Guvernul Boc a trecut la măsurile dure de amputare a salariilor bugetarilor și de restrângere a puterii sindicatelor. Legea dialogului social și Codul muncii au fost ciuntite, iar contractul colectiv de muncă la nivel național a fost desființat. Practic, organizațiile patronale și sindicale au fost excluse din mecanismul instituțional al stabilirii salariului minim pe economie, fiindu-le rezervat rolul de figurant în cadrul unui dialog social formal, de fațadă. În timpul acelei guvernări, salariul minim a crescut de-o șchioapă, în câteva etape, de la 540 de lei, cât era la sfârșitul anului 2008, la 700 de lei, la 1 ianuarie 2012.

La cheremul Puterii

Guvernul Ponta și coaliția politică aflată la putere nu și-au ținut promisiunea de a reda mișcării sindicale instrumentele legale de care a fost văduvită. În schimb, a cedat presiunii partenerilor sociali și a majorat salariul minim în mai multe trepte, în perioada 2013 - 2015, de la 700 de lei până la 1050 de lei. Guvernul Cioloș a preluat ștafeta și l-a majorat de la 1 mai 2016, ridicându-l la 1.250 lei.

Rămânând la cheremul Puterii, mecanismul salariului minim a căpătat o funcție electorală. Fostul șef al social-democraților, Liviu Dragnea, l-a folosit cu succes la alegerile din 2016. Ajuns la putere PSD, s-a ținut de cuvânt și a majorat salariul minim la 1.450 de lei (începând cu data de 1 februarie 2017), apoi la 1.900 de lei (de la 1 ianuarie 2018) și, în final, la 2080 de lei (de la 1 ianuarie 2019).

Dar totodată, a apelat la o șmecherie, trecând contribuțiile de pe umerii angajatorului, pe cele ale angajatului, fapt ce a dus la amputarea drastică a creșterii salariale. Astfel că, dacă în perioada 1 februarie 2017 - 1 ianuarie 2019, salariul minim brut a crescut cu 66,4%, respectiv 830 lei, salariul minim net a crescut cu doar 346 de lei, respectiv 37,73%.

Ping-pong cu salariul minim

Imediat după ce a fost demis, Guvernul Dăncilă a aruncat pe piață, în scop electoral, un proiect de hotărâre de guvern ce prevede creșterea salariului minim brut la 2.262 lei lunar începând cu data de 1 ianuarie 2020, ceea ce reprezintă o creștere de 8,7% față de luna decembrie 2019. Tot de la 1 ianuarie 2020, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată va fi de la 2.620 lei lunar. În creștere cu 11,5% față de luna decembrie 2019. Totodată, social-democrații au început să strige în gura mare că liberalii vor să taie salariile și pensiile. 

Competiția electorală a obligat Guvernul Orban să intre în jocul PSD-ului și să anunțe că salariul minim pe economie ar putea crește cu 7,2%. "În cursul acestei săptămâni, definitivăm propunerile pentru formula de calcul a salariului minim. Dacă stabilim că formula de calcul pentru salariul minim va fi determinată de rata inflației, indicele de creștere a prețurilor de consum și indicele de creștere a productivității, salariul minim pe economie ar putea crește cu 7,2%", se spune în mesaj.

x    x    x

Stimați cititori, actualul mecanism de stabilire a salariului minim pe economie se dovedește a fi util tuturor partidelor politice. Îmi este greu să cred că va mai fi scos vreodată de sub controlul guvernanților, pentru a fi utilizat doar spre binele salariaților și al economiei.