Marinarul Marius Tugearu, din Constanța, a construit o flotă de corăbii
Povestea lui este simplă. "Am 43 de ani și sunt din Constanța - spune el. Am urmat tradiția familiei, devenind om al mării. După absolvirea Liceului Navrom, mi-am dus viața pe mare. Navighez din ´91 și lucrez din 1998 ca pompagiu. Voi susține în vară examenul de licență la Universitatea Maritimă din Constanța, sperând ca, în următorii ani, să promovez în funcția de ofițer cu navigația."
În prezent, lupul de mare e îmbarcat pe petrolierul "Miltiadis M II", sub pavilion Liberia, în Pacificul de Nord. Când are timp liber, se așează la bancul de lucru și meșterește.
"Machete de corăbii am învățat să fac încă de mic, de la tata, fost nostrom (șef de echipaj). Lucram împreună, uneori. De când eram copil am fost fascinat de lumea lui Jules Verne. Căutam imagini cu veliere vechi. M-am înscris la Casa Pionierului, cum era în acele vremuri, la secția navomodelism. Acolo mi-am îmbogățit cunoștințele despre structura și construcția unui velier vechi" - povestește marinarul.
Meșteșugul său nu este doar o ocupație plăcută, pentru a mai umple timpul, ci una care adaugă sens și valoare vieții. "Vreau să las ceva în urmă, mai mult decât amintirea persoanei Micky, cum sunt apelat în lumea noastră. Toate modelele le-am dăruit colegilor de navă. Acasă nu am ajuns cu niciunul. Acolo am doar modelele mele, cele construite acasă. De unde îmi vine inspirația? Uneori e vorba de simple poze, alteori de imaginație" - spune Tugearu.
Marinarul construiește, în medie, patru modele pe lună, petrecând patru - cinci ore pe zi la bancul de lucru. Sculele folosite sunt cutter-ul și penseta, o menghină, clips-uri, lupa de modelism, penelul de pictură. De curând, la "arsenalul" meșterului s-a adăugat o multifuncțională pentru modelism, grație unor prieteni vechi, români stabiliți, cu mulți ani în urmă, în Seattle (SUA).
Materialele provin din România. "De acasă plec cu câteva bucățele de Balsa, un lemn de esență foarte moale, dar și cu un pachet de bețișoare de frigărui, din bambus - relatează marinarul. Mai pun în geantă aracet, adeziv instant, banala ață de cusut "papiota". La navă mai găsesc câte o bucată de lemn de brad, de la ambalaje, bucățele de sârmă... Mai exact, modelele se "ridică" din... mai nimic. Mă bucur, însă, atunci când finalizez câte o corabie, știind că va ajunge undeva, pe un raft al unui coleg, marcând astfel, în Cartea Timpului, voiajul respectiv. Lăsăm, în urma noastră, ceva în plus față de amintiri, ceva palpabil."
Comentează știrea
Ma bucur foarte mult pentru pompagiul nostru Micky... Asa cum un pom bun transforma noroiul si balegarul in fructe bine mirositoare, tot asa si el, transforma cateva bucati de lemn in ceva extrem de frumos... Sa-ti dea Dumnezeu inmiit Micky, pentru tot ceea ce daruiesti tu, ca putini se daruiesc cu asemenea noblete in suflet...
Harul si priceperea lui Micky l-au facut celebru in toata flota. Foarte multi dintre noi, colegii lui, au amintiri superbe primite cadou de la acest "Brancusi" al corabiilor. "Kudos" pt. Micky si la mai multe tot asa de frumoase.
Corabiile lui, la fel ca cele adevarate, trec alaturi de noi prin valurile si furtunile vietii; dupa ani si ani ce ramane in urma este bucuria ca cineva ne-a daruit o farama din sufletul lui de artist si ne-a ajutat poate sa vedem lumea in alte culori, sa devenim mai buni.
Multe salutari de la niste colegi de clasa
Multumesc tuturor pentru comentarii si aprecieri!Sincer sunt profund impresionat si ma bucur sa va regasesc aici!Toate acestea incep sa-mi confirme faptul ca scopul incepe a fi atins,adaugand totodata un stimul in a-mi continua planul de punctare a trecerii prin lumea voastra,de a ma amesteca in amintirile voastre,de a marca momentul.Multumiri domnului Tita, care cu aceasta incursiune in lumea Micky mi-a adus mai aproape prietenii vechi,prietenii noi,colegii!Respect!
Articole pe aceeași temă
