Munciți și trăiți mai bine, după aderarea la Uniunea Europeană?

La 1 ianuarie 2007, România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Cum a evoluat economia sa în cei aproape șase ani care au trecut de atunci? S-au împlinit așteptările și speranțele de mai bine ale națiunii române? Ziarul "Cuget Liber" vă prezintă o radiografie comparativă, bazată pe datele statistice oficiale referitoare la situația economiei naționale dinaintea aderării și de astăzi.

PIB mai mare, leu mai slab

În 2006, România obținuse un produs intern brut de 342,418 miliarde lei, circa 97,153 miliarde euro. Încă din primul an al intrării în "clubul" european, PIB-ul și-a luat avântul. La acest moment, este dificil de răspuns la întrebarea: ce factor a contribuit mai mult la saltul semnificativ realizat în 2007 și 2008, primirea în UE sau, pur și simplu, avântul general al economiei mondiale?

Odată cu declanșarea crizei economice, PIB-ul României a înregistrat o scădere abruptă, pentru a-și relua tendința de creștere odată cu depășirea momentului de șoc, din 2009.

Iată datele statistice:

2006 - 97,153 miliarde euro;

2007 - 121,268 miliarde euro;

2008 - 136,844 miliarde euro;

2009 - 115,940 miliarde euro;

2010 - 122,007 miliarde euro;

2011 - 136,518 miliarde euro.

În 2001, față de anul preaderării, PIB-ul României a crescut cu 40,51%, respectiv 39,365 miliarde euro. E mult, e puțin? Răspunsul îl dau statisticile ce urmează.

Pe măsură ce economia românească a început să se integreze în mecanismul comunitar, s-a produs o schimbare calitativă în structura comerțului exterior. În 2006, importurile însumau 40.745,8 milioane euro și aveau o pondere de 61,18% în schimbu-rile comerciale ale României. Exporturile erau de 25.850,5 milioane euro, cu o pondere de 38,82%.

Din 2006 până în 2011, importurile au crescut cu 34,34%, ajungând la 54.739 milioane euro. În schimb, ponderea lor în totalul comerțului internațional al României a scăzut la 54,87%. La rândul lor, importurile au avut o creștere de 74,14%, atingând 45.016,8 milioane euro, iar ponderea lor a urcat la 45,13%.

Din 2006 și până astăzi, s-a produs o continuă deteriorare a puterii de schimb a leului în raport cu euro, fapt ce denotă că aderarea țării noastre la UE nu a sporit încrederea în moneda noastră națională, ci dimpotrivă.

La 31 decembrie 2006, raportul de schimb pe piața interbancară era de 3,3812 lei pentru un euro, iar la 19 octombrie 2012 a ajuns la 4,5809 pentru un euro. În decurs de aproape șase ani, euro a câștigat 1,12 lei, iar moneda noastră națională s-a depreciat cu 35,48% față de el.

Concedieri și sărăcie

Datele prezentate în continuare arată că, în primii doi ani de la aderarea în UE, economia românească a înregistrat o creștere a numărului locurilor de muncă. Să nu uităm că era perioada boom-ului. A urmat criza mondială, cu concedieri masive în toată Europa, nu doar în România.

Iată cum au evoluat efectivele de salariați de la noi, în intervalul de referință (datele se referă la situația din luna decembrie a fiecărui an):

2006 - 4.575.000 persoane;

2007 - 4.717.200 persoane;

2008 - 4.738.600 persoane;

2009 - 4.367.700 persoane;

2010 - 4.101.600 persoane;

2011 - 4.172.100 persoane;

2012 - 4.320.500 persoane (datele sunt pentru luna iunie).

De la momentul preaderării, până în prezent, România a pierdut 254.500 de locuri de muncă, numărul angajaților diminuându-se cu 5,56%.

Integrarea economiei românești în cea europeană, în ciuda creșterii PIB cu 40,51%, nu a dus la îmbunătățirea în aceeași măsură a veniturilor lucrătorilor. Evoluția câștigului mediu nominal net, exprimat în euro, a fost următoarea (datele se referă la situația din luna decembrie a fiecărui an, când se dau și primele de sărbători):

2006 - 312 euro;

2007 - 379 euro;

2008 - 404 euro;

2009 - 348 euro;

2010 - 355 euro;

2011 - 378 euro;

Din decembrie 2006 până în decembrie 2011, lucrătorul român a obținut, în medie, un plus de numai 66 euro (respectiv de 21,15%) la câștigul net. Patronii români și străini, susținuți puternic de guvernele României și de Banca Națională, au dus politica lucrătorului ieftin.

Creșterea de 66 euro este doar nominală, nu și reală, pentru că în intervalul de referință s-a produs o puternică deteriorare a puterii de cumpărare a salariilor, ca urmare a majorării prețurilor. Spirala inflaționistă a fost determinată în mare măsură de obligația României de a se alinia la prețurile energetice din UE și la politica sa în domeniul accizelor.

Iată care a fost dinamica indicelui de creștere a prețurilor (față de anul precedent): 2006 - 4,87%; 2007 - 4,8%; 2008 - 7,9%; 2009 - 5,6%; 2010 - 6,1%, 2011 - 5,8%.

Datele arată că economia românească a manifestat un comportament puternic inflaționist după aderare. Luând ca bază de referință anul 2006, inflația a crescut cu 34,05% până în 2011, indice superior creșterii de 21,15% a câștigurilor lucrătorilor.

Au ales exodul

În concluzie, aderarea i-a adus României o creștere a produsului intern brut, a schimburilor comerciale și o îmbunătățire a balanței comerciale.

Efectele acestor tendințe pozitive au fost puternic contracarate de evoluția inflaționistă a economiei și de deprecierea monedei naționale.

Pe de altă parte, numărul locurilor de muncă a scăzut semnificativ. În același timp, câștigurile salariale au înregistrat o ușoară creștere nominală, dar puterea lor de cumpărare a scăzut într-o mai mare măsură.

Rezultanta acestui complex de tendințe contradictorii este explozia migrației forței de muncă, favorizată de deschiderea pieței europene pentru lucrătorii români. Românii nu o duceau bine nici înainte de aderarea la UE, dar după 1 ianuarie 2007, viața lor de zi cu zi s-a degradat atât de mult, încât 2,5 milioane dintre noi au decis să plece din țară.

Cine e vinovat că România se integrează în UE într-un mod atât de dureros pentru poporul ei? E vina Europei sau a guvernaților, politicienilor și patronilor din România. Ori, pur și simplu, toată vina aparține lucrătorilor români care nu se ridică la nivelul pretențiilor conducătorilor lor? Dumneavoastră ce credeți, stimați cititori? Așteptăm comentariile!