O lucrare de excepție privind evoluția economică a Dobrogei

"Dobrogea în arhivele românești 1597-1989" este titlul unui volum de mare interes pentru cercetători, istorici, ziariști și toți cei interesați să cunoască evoluția ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră.

Apărută sub coordonarea istoricului dr. Vir-gil Coman, șeful Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale, lucrarea este rodul unui proiect schițat în 2011.

"A fost gândit împreună cu colegii de la Arhivele Naționale, Arhiva Ministerului de Externe, Arhivele Militare și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitându-se tuturora să transmită documente despre Dobrogea. După o muncă de trei ani, a rezultat un volum care reunește 423 documente, cele mai multe inedite. Cel mai vechi datează din 1597, din timpul ocupației otomane, iar cele mai noi din 1989. Documentele sunt spectaculoase pentru că reflectă realitățile economice, sociale, politice și culturale ale Dobrogei" - a declarat dr. Virgil Coman.

Entuziasmat, profesorul universitar dr. Va-lentin Ciorbea l-a caracterizat astfel, cu prilejul lansării: "Un volum de importanță capitală pentru cercetarea științifică, o adevărată bijuterie, cu un aparat științific riguros."

Lucrarea stârnește interesul de la primele pagini. Dintre cele 423 de documente adunate între copertele sale, majoritatea vorbesc despre viața economică a Dobrogei: proprietățile și mișcare lor, ocupațiile și meseriile, prețurile și fiscalitate, infrastructura economică - creșterea și modernizarea ei, forța de muncă, organizarea economiei și altele.

Iată câteva exemple: un document din 28 martie 1597, face referire la oierit - unul dintre impozitele aplicate de Imperiul Otoman în Dobrogea. Un altul, din 1857, vorbește despre construcția liniei de telegraf Tulcea - Galați. Dintr-un al treilea document aflăm că, la 1864, în urma migrației lucrătorilor, s-a produs o adevărată criză a forței de muncă la Chirnogi, din care cauză, spre disperarea beilor, a rămas nestrânsă recolta de cereale. Iar un document din 1883 vorbește despre stabilirea prețurilor maximale de către Primăria Izlaz, în contractele dintre lucrători și arendași.