Piloții maritimi au rămas o categorie profesională de elită

Vine o vreme când marinarii se satură de aventură, când nu-i mai atrag depărtările și ținuturile necunoscute. Dorința de a fi împreună cu cei dragi, de a-și vedea copiii crescând îi determină să rămână pe lângă casă. Unii își găsesc o activitate legată de shipping, alții se reprofilează sau își deschid propria afacere. Sunt și dintre cei ce nu reușesc să se mai adapteze la viața de pe uscat ori care nu mai au pe nimeni apropiat, să-i dedice restul vieții. Acești nefericiți se întorc pe mare, să se răzbune pentru înfrângerea suferită, să o înfrunte până când îi vor lăsa puterile.

Între navigatorii rămași pe lângă vatră, piloții maritimi reprezintă o categorie specială, o elită. "Până în 1989, exista o singură întreprindere de pilotaj, care aparținea statului. Avea 52 - 54 de piloți maritimi, care executau 12.000 - 13.000 de manevre pe an. Astăzi, sunt patru companii de pilotaj, cu capital privat. Împreună dețin circa 110 piloți, care execută între 11.000 și 12.000 de manevre pe an. În prezent, doar comandanții de cursă lungă au acces la funcția de pilot, trebuind să treacă printr-o perioadă de stagiu. Pilotarea unei nave este o activitate extrem de complexă, care necesită cunoștințe și deprinderi de navigație temeinice, cunoașterea condițiilor meteo din timpul manevrelor, o bună cunoaștere a porturilor Constanța, Midia și Mangalia, a hărților adâncimilor portuare, a poziționării navelor și instalațiilor de cheu, cunoștințe de fizică, de dinamică, cunoștințe și deprinderi privind manevrele în spații cu grad ridicat de dificultate" - a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", pilotul Sergiu Floca, secretarul Asociației Piloților Maritimi "Euxin", din Constanța. 

Cele patru companii de pilotaj sunt obligate, prin contractul cu Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța, să pregătească câte doi piloți stagiari pe an. Sunt destui cei ce cochetează cu ideea de a face pilotaj, dar nu toți au calitățile necesare și nici dorința de a se dedica exclusiv acestei profesii, în care se câștigă cu mult mai puțin decât la comanda unei nave. Unii pretendenți ar vrea, ca între două voiajuri pe mare, să facă o partidă de pilotaj, pentru a-și rotunji veniturile. Din fericire, legislația privind serviciile de siguranță a navigației împiedică o astfel de practică.

"În trecut, manevrele de pilotaj în portul Constanța implicau mai multe riscuri decât în prezent" - povestește Sergiu Floca. "Hărțile privind adâncimile nu erau foarte exacte, iar zonele periculoase erau numeroase. Spre exemplu, șenalul navigabil, pe care navele intră și ies din port, nu aveau adâncimi constante pe toate sectoarele. Navele mari erau nevoite să facă slalom printre zonele cu adâncimi scăzute."

Necazurile piloților, dar și ale operatorilor portuari, se datorau faptului că, în perioada de construcție a portului Constanța, lucrările de excavație nu au fost duse la bun sfârșit. Spre exemplu, în terminalul "Comvex", în danele 79 - 80 și 84 - 85, adâncimea reală era mai mică cu 2 metri față de cea nominală. Din această cauză nu puteau intra nave la capacitatea pentru care fusese proiectat terminalul. Asemenea probleme existau în danele 122 - 123, din dreptul terminalului de containere, în danele 51 - 52, de la "Socep", precum și în danele 64 - 65. 

În 2008 - 2009, în baza unui contract de 22.176.623 euro, cu CNAPMC,  compania "Van Oord Dredging and Marine Contractors", din Olanda, a corectat multe dintre abaterile de la proiect. Au rămas, totuși, câteva zone periculoase, cu fund de mare stâncos, în care trebuie să se intervină cu derocatoarele pentru creșterea adâncimilor.

Pilotajul a trecut, de-a lungul unui sfert de secol, prin numeroase frământări legate de modul de organizare, dar în ciuda încercărilor la care au fost supuși, piloții au rămas o categorie profesională de elită, care contribuie la siguranța ridicată a porturilor românești.