Reportaj „Cuget Liber”

Recviem pentru vadul comercial și de promenadă al Constanței

4570

Articole de la același autor

Cel mai greu lucru nu este să produci, ci să vinzi ceea ce ai produs. De aceea, comerțul este considerat, încă din vechime, calea regală a economiei. I se mai spune așa și pentru că mulți dintre cei ce se avântă în lumea afacerilor încep prin a face comerț. Abia după ce demonstrează că știu să vândă și prind cheag, se avântă în alte afaceri: imobiliare, alimentație publică, industria hotelieră, servicii și mai rar industrie.

După 1989, când au devenit liberi să își deschidă afaceri, constănțenii au respectat cu sfințenie această lege de aur a business-ului. Dintre toate activitățile economice de la malul mării, comerțul s-a dovedit a fi cel mai dinamic și a cunoscut cea mai mare înflorire.



Harta veche a comerțului constănțean

Până în 1990, comerțul cu amănuntul era concentrat în „orașul vechi”, pe strada Ștefan cel Mare și pe bulevardul Tomis, de la Poșta nouă până în piața Ovidiu. Spațiile comerciale aparțineau celor câteva întreprinderi de comerț socialist, printre care și Metachim.



Comerțul en-gros al orașului se reducea la trei întreprinderi mari, care asigurau aprovizionarea unităților economice din urbe: Baza Județeană de Aprovizionare Tehnico Materială (BJATM), Întreprinderea de Legume și Fructe (ILF) și Gostat. „Imperiul” lor se întindea de la Halta Traian până la Șoseaua Aurel Vlaicu.



Dictatura hipermarket-urilor

Comercianții apăruți după 1990 au deschis noi vaduri comerciale în oraș, transformând în magazine o mulțime de case și apartamentele de la parterul blocurilor de locuințe. Boom-ul imobiliar de după anul 2000 s-a remarcat și prin construcția unui mare număr cu spații comerciale, dar și prin oferta generoasă de terenuri pentru marile lanțuri de hiper și super-market-uri cu capital străin, care s-au grăbit să își instaureze dominația în străvechea cetate a Tomisului.



Prezența coloșilor comerciali, care reunesc în același spațiu zeci de magazine și oferă o diversitate uriașă de mărfuri, care au în spate divizii puternice logistice și de import, care impun nivelul prețurilor de desfacere de pe piețele locale și, totodată, dispun de parcări generoase, a dus la schimbarea comportamentului cumpărătorilor și la agonia micului comerț.



Două decenii de decădere

Situația cea mai dramatică se întâlnește în vechiul vad comercial de pe strada Ștefan cel Mare. În ultimele două decenii, zeci de magazine mai mari sau mai mici, dar și unități de prestări servicii au sucombat. Le-au fost fatale concurența hipermarket-urilor și schimbările tehnologice. Obloanele trase, lacătele de pe uși și anunțurile „Spațiu de vânzare”, „Spațiu de închiriat” sunt dovada că vechiul vad comercial și-a pierdut atractivitatea.

Iată, în ușa unui magazin de țoale, o vânzătoare se plictisește de moarte. Privește în lungul străzii, spre mare, doar-doar va răsări un mușteriu. După o așteptare de 15 - 20 de minute, se retrage în penumbra dughenei. Vai, și astăzi a fost proastă vânzarea! Mare minune de-o reuși să dea marfă de două – trei sute de lei până la închidere.



Un imens „cimitir”

Vechiul vad comercial pare un imens cimitir pe ale cărui cruci sunt inscripționate numele răposaților: „Studio – cosmetică extensii gene”, „Reparații electronice”, „Uși Pinum”, „Calculatoare”, „Optica medicală”, „Patiserie”, „Second hand”. La parterul multora dintre blocurile de pe Ștefan cel Mare se află „cavourile” unor magazine cu mare căutare înainte de 1990. În spatele vitrinelor murdare și întunecate bântuie stafiile fostului comerț socialist.

Pe geamul unui vechi magazin de îmbrăcăminte și încălțăminte, precum un epitaf pe un monument funerar, tronează o inscripție cu litere de-o șchioapă, ce pot fi zărite și din stratosferă. Anunță că spațiul este „De închiriat”. Cele două cuvinte vorbesc despre dispariția unei afaceri și speranța deșartă că alta îi va lua locul.



Mai la vale, un întreg stabiliment a rămas pustiu. Oare unde au dispărut magazinele ce îl populau? Au dat ortul popii sau au migrat spre spații comerciale mai ieftine? Pe fruntea clădirii, o inscripție uriașă anunță că totul e de închiriat, de la parter până la ultimul etaj.

Pe cealaltă parte a străzi, o clădire, recent renovată, dar goală-goluță, așteaptă de luni de zile să-i pice un mușteriu. Sărmana, în ciuda culorii proaspete, pastelate și a arhitecturii specifice stilului „Art nouveau”, de la începutul secolului XX, n-a reușit să atragă niciun locatar.



Ceva mai sus, o ruină cu două etaje sperie trecătorii cu găurile ferestrelor uriașe, ca niște ochi de strigoi.

Până și „Galeriile de artă”, atât de prețuite pe vremuri de localnici și turiști, au părăsit lumea comerțului contemporan, trecând granița Veșnicei Uitări. Firma ciobită și ferestrele întunecate așteaptă în zadar Învierea.



Suspină o vioară

Este abia ora 18.00, dar strada e pustie. Plutonul de mese din fața unei mărunte unități de alimentație publică așteaptă, în zadar, mușteriii, iar pe băncuța din vecinătatea magazinului Tomis, suspină o vioară. De pe strunele ei se înalță spre stele recviemul defunctului vad comercial. Interpretul, un sărman artist, speră să apară vreun trecător milostiv, care să-l miluiască cu un bănuț.



Of, stimați cititori! Vechiul vad comercial și de promenadă a înțeles, de bună seamă, că vremea lui a apus. Doar autoritățile locale trăiesc cu iluzia că l-ar putea readuce la viață. Edilii își imaginează că localnicii vor renunța la civilizația automobilului în favoarea mersului pe jos, că micul comerț ar putea renaște ca pasărea Phoenix, din propria cenușă, câștigând competiția cu marile lanțuri comerciale internaționale.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.2867 secunde