Concurs România a ieșit de pe harta transportului de ferry-boat de la Marea Neagră

România mai are doar șapte nave sub pavilionul național, dar majoritatea lor sunt scoase din exploatare. Cele două ferry-boat-uri, "Eforie" și "Mangalia", sunt trase de câteva luni la cheu, pentru că armatorul se confruntă cu grave probleme financiare.

Un faliment anunțat
Navele aparțin Societății Comer-ciale de Transport Maritim și de Coastă "CFR Ferry - Boat" SA. Aceasta a luat naștere în baza HG 801, din 25 iulie 2007, prin transformarea serviciului de ferry-boat, din cadrul Societății Națio-nale de Transport Feroviar "CFR Marfă". În urma acestei manopere, firma mamă a devenit acționarul unic al noii născute.
"CFR Ferry – Boat" SA a fost înscrisă la Registrul Comerțului pe data de 28.01.2009. Conform raportului cenzorilor, capitalul său social subscris este de 28.990.706 lei, din care acționarul unic, "CFR Marfă", a depus doar 22.490.706 lei. Practic, noua societate, a plecat la drum cu un handicap de 6.500.000 lei.
La momentul respectiv, cotidianul "Cuget Liber" a criticat intenția Cabinetului Tăriceanu. În articolul din 27 iulie 2007, intitulat "Guvernul pune cruce transportului cu nave ferry-boat", arătam următoarele: "Aparent, reorganizarea este făcută în scopul relansării transportului cu nave ferry-boat. În motivația care a stat la baza hotărârii de guvern și care, probabil a fost furnizată de SNTF, se susține că înființarea filialei cu obiect distinct de activitate ar avea numai avantaje și că doar astfel se va ajunge ca acest tip de transport să fie pro-fitabil. Efectele previzibile ale acestei decizii politice vor fi, însă, contrare. Se poate afirma, de pe acum, că transportul românesc pe ferry-boat, care a fost, până acum, o activitate neprofitabilă, în cadrul SNTF "CFR Marfă", își va ma-ximiza pierderile prin trecerea
într-o societate distinctă, pe care o va duce, inevitabil, spre faliment."

Din dezastru în… dezastru
Din păcate, previziunile noastre s-au împlinit mult mai repede decât ne-am fi așteptat, "CFR Ferry – Boat" SA terminând dezastruos primul an de activitate. Cenzorii au constatat că, în 2008, societatea a realizat venituri de numai 6.444.260 lei și a cheltuit 13.771.836 lei, înregistrând o pierdere de 7.327.580 lei. În plus, anul financiar a fost încheiat cu datorii totale de 2.654.689 lei, din care: 1.063.110 lei față de furnizori, 733.277 lei față de clienți, 203.703 lei față de fondul de asigurări sociale, fondul de șomaj și bugetul de stat.
În 2009, situația societății a continuat să se agraveze. "Anul acesta previzionăm o pierdere de vreo 6.000.000 lei" - afirmă, plin de optimism, directorul general Tudor Vlad. Noi îl asigurăm că situația va fi mult mai proastă. Există toate premisele ca existența firmei să se complice și inevitabilul – falimentul - să se producă.

Nave "conservă"
Astăzi, societatea nu-și poate îndeplini obiectul de activitate pentru că ambele ferry-boat-uri "sunt în conservare, din lipsă de fonduri în vederea menținerii lor în exploatare - precizează directorul. Mangalia ar avea nevoie de vreo 250.000 de euro pentru autorizații, reclasificare, iar Eforie, de vreo 600.000 de euro, să facă docul."
Dar, cine să dea banii ăștia? Acționarul unic, "CFR Marfă" are, la rândul său, mari probleme. N-a putut să se achite de obligația de a vărsa întregul capital social în 2008, când era - vorba aceea - un an de creștere economică. De unde să aibă bani, acum, pe timp de criză? Iar de împrumuturi bancare nici nu poate fi vorba. Cine să crediteze o companie care produce doar pierderi? Ce instituție financiară
s-ar încumeta să irosească banii cu două nave bătrâne, fără perspectivă, al căror loc este mai degrabă la fier vechi?

Timpul când plesnesc prezoane
"Mangalia" și "Eforie" au fost construite la Șantierul Naval din Constanța. Primul a fost livrat în 1988, iar cel de al doilea în 1991. Navele au lungimea de 184,5 m, lățimea - 26 m, pescajul - 15,2 m și capacitatea de 12.000 tdw. Sunt echipate cu motoare MAN 8L 52/55 A, produse la ICM Reșița, care, la naștere, permiteau deplasarea cu viteza de 17 noduri. Astăzi, după aproape două decenii de funcțio-nare, "cum depășesc 9 noduri pe oră, plesnesc niște prezoane și apar probleme" – spune Tudor Vlad.
Managerii societății concep tot felul de programe de modernizare și visează că Ministerul Transporturilor va pune banii. "Modernizarea, în varianta că vor fi schimbate doar motoarele, presupune costuri de vreo 10 milioane euro pentru fiecare navă. Într-o altă variantă, sunt necesare 25 milioane de euro. Deocamdată, nu avem 250.000 de euro să pornim Mangalia" - se lamentează directorul general.

Pionierat de pomană
Starea celor două nave, dar și calitatea managementului au contribuit la scăderea prestațiilor "CFR Ferry – Boat" SA. În anul 2006, aceasta a transportat 116.598 tone între Constanța și alte porturi din zona Mării Negre. În 2007, volumul de marfă a scăzut la 75.316 tone, în 2008 - la 43.435 tone, pentru ca în semestrul I al anului 2009 să coboare la 4.806 tone și să înghețe.
Aceste date spun un singur lucru: "CFR Marfă" și ombilicul său, "CFR Ferry – Boat" SA, au reușit să scoată România de pe harta transportului de ferry-boat de la Marea Neagră și tare mă tem că pentru totdeauna.
Pentru cei care nu știu, trebuie spus că Sucursala Ferry-Boat, din cadrul SNTF "CFR Marfă" - a făcut activitate de pionierat în acest tip de transport de la Marea Neagră, reușind să deschidă curse reglate spre Deringe și Samsun (Turcia), încă din anul 2000, precum și o linie regulată spre portul Batumi, în 2001.
În anii următori, din cauza managementului SNTF, care nu a știut să atragă fluxurile de marfă, piața din Georgia a fost pierdută în fa-voarea companiilor de navigație ale Ucrainei și Bulgariei. În cele din urmă, România a cedat și piața Turciei. Acum, chiar dacă cele două ferry-boat-uri ar fi repuse în funcțiune, România nu ar mai putea recâștiga piața decât cu mari eforturi financiare, deci cu pierderi.

Încolțită în justiție
Situația companiei este critică în acest moment. Datoriile cresc cu fiecare zi, iar creditorii o încolțesc, în justiție. "La bugetul de stat, nu ne-am achitat obligațiile de vreo trei luni. Avem conturile blocate" - recu-noaște directorul general. Până și proprii angajați au dat-o în judecată. "Avem datorii către echipaje. Nu pot spune că n-au dreptate. A fost o lege din 2005, care prevedea că trebuie să primească diurna de 18,5 lei. Oamenii își cer drepturile din 2005, de când a apărut legea. Probabil că le vor câștiga în instanță."
Timonierul Cătălin Cenușă a lucrat timp de 12 ani pe cele două nave ferry – boat. "La 1 iunie 2009, am plecat de la societate pentru că nu mai avea contracte - povestește marinarul. Noua conducere nu le-a asigurat, iar salariile le-am luat cu întârziere. Orele suplimentare nu se plăteau. Într-un an și jumătate am făcut doar șase voiajuri, la turci. Din primăvara lui 2009 până la 1 iunie, când am plecat, nava a stat pe dreapta."

Directorul general își face iluzii că statul va salva societatea de la decesul anunțat. "Să vedem, poate că ministerul va începe să gândească pozitiv față de navele astea, care sunt ultimele." Omul așteaptă "o decizie care să scoată activitatea de ferry – boat de la CFR Marfă, pentru a deveni societate strategică, de importanță națională", altfel spus, o societate dintre acelea care toacă banii contribuabililor.