Vama Veche a luat calea falimentului

Problema majoră în Vama Veche nu este că s-a investit, ci că s-a investit prost. Dilema de fond, libertate sau bani, a transformat stațiunea într-un compromis durabil. La cinci ani de la primul festival Stufstock, la care se anunța resuscitarea Vămii "vechi", locul și-a pierdut astăzi orice identitate - are vile și localuri pentru șmecheri, prețuri destul de mari și infrastructură rutieră accesibilă doar utilajelor grele.

Urmarea directă - nimeni nu câștigă. Cu excepția week-end-urilor, Vama Veche e aproape goală. Dar rezistă...
"Am deschis în această vară, dar până acum a mers extrem de prost. Am fost nevoiți să renunțăm la contractul de închiriere pe care îl aveam cu o firmă de sonorizare, pentru că ieșeam în pierdere. La fel și cu furnizorii, a trebuit să reducem drastic comenzile", spu-ne patronul unei terase de pe plajă.
Dealtfel, și concurența este puternică. Șirul de baruri, restau-rante și magazine a înaintat cu vreo 20 de metri spre mare, față de acum cinci ani. A apărut chiar și un hotel de lux, care pare că a fost dezrădăcinat din Mamaia și plantat cu forța la 50 de kilometri distanță.
Însă perla stațiunii, axis mundi-ul irefutabil, este pista pentru bicicliști. Evident, nu merge nicio bicicletă pe ea. Este un mare trotuar, plin de nisip, noroi și gunoaie. Meritul ei este că stă mărturie pentru modul ilogic în care se investește în România.
Aceeași pistă este și granița fizică dintre cele două lumi contrastante – libertatea și banii. Plaja este plină de corturi, camparea costând doar 1 leu pe zi. Banii sunt strânși de cei de la salubrizare. Oamenii s-au mutat acolo, pentru mai multe luni. Chiar și cei cu bani. Asta n-au înțeles investitorii. Cei care vin în Vama Veche nu vor betoane, piscine, restaurante de lux și preparate culinare pretențioase.
Când ceri 20 lei pentru 50 ml de whiskey și un Red Bull, în condițiile în care nu oferi decât un loc pe nisip, clar ai greșit strategia de marketing. Țineți minte, patronilor, scopul turiștilor e să se simtă liberi, nu săraci!
Mâncarea este la fel de scumpă. Cea mai mică șaormă costă 10 lei, relevând obsesia tarabagiilor pentru sume rotunde. În aceste condiții, cel mai mare succes îl au tot cei care vând pâine.
Lipsa orientării spre rustic, spre adevărata Vamă, nu ajută. Cei care se cred vamaioți simt că nu vor fi ajutați, motiv pentru care încearcă să își construiască singuri lumea, uneori prin metode "neconstituționale". De 1 mai, se făceau focuri de tabără cu șezlonguri, cu mese, cu haine. Moda se menține, purificarea prin foc a mercantilismului rămânând singura libertate a turistului de vamă. Chiar și în acest week-end, zeci de persoane m-au întrebat aceeași chestie: "Ai ceva de pus pe foc? Ai 1 leu? Ai o țigară?".
Nici actualele probleme administrative nu ajută la stabilizarea Vămii Vechi. Renunțarea la muzica rock și schimbarea trendului ar putea însemna un faliment general, ceva ce nici măcar criza n-a reușit.