Vrem să scăpăm de dependența rusească? De ce nu exploatăm gazele din Marea Neagră?

- pe de o parte, diversificarea aprovizionării cu gaze, prin creșterea importurilor de gaze naturale lichefiate și prin gazoducte de la furnizori din afara Rusiei;

- pe de altă parte, creșterea producției și importurilor de biometan și hidrogen și reducerea mai rapidă a utilizării combustibililor fosili în locuințe, clădiri, industrie și sistemul nostru energetic, prin îmbunătățirea eficienței energetice, prin recurgerea în mai mare măsură la sursele regenerabile de energie și la electrificare și prin eliminarea blocajelor din infrastructură.

Punerea în aplicare integrală a propunerilor legislative din cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55”, prezentat de Comisia Europeană, ar reduce deja consumul anual de gaz fosil cu 30%, echivalentul a 100 de miliarde de metri cubi, până în 2030.

„Dacă s-ar adopta măsurile din planul REPowerEU, am putea elimina treptat cel puțin 155 de miliarde de metri cubi de gaz fosil, echivalentul volumului importat din Rusia în 2021. În termen de un an se poate realiza o reducere de aproape două treimi, punându-se astfel capăt dependenței excesive a UE de un singur furnizor. Comisia propune să colaboreze cu statele membre pentru a identifica cele mai adecvate proiecte pentru îndeplinirea acestor obiective, bazându-se pe activitatea amplă desfășurată deja cu privire la planurile naționale de redresare și reziliență.”

Stimați cititori, Guvernul și Parlamentul României au datoria și obligația față de propria țară și față comunitatea europeană de a elimina piedicile ridicate în calea exploatării zăcămintelor uriașe de gaze din sectorul românesc al Mării Negre. Dar în mod cu totul surprinzător, această temă lipsește de pe agenda guvernanților țării. Din ce motiv, din ce interese? Oare nu se înțelege că prin indiferența cu care tratăm aceste resurse facem jocul Rusiei?