Cine este principalul vinovat de numărul uriaș al accidentelor rutiere din România?

Clasamentul general al ratelor de decese la nivel de țară nu s-a schimbat semnificativ de la începutul pandemiei. Cele mai sigure drumuri rămân cele din Suedia (21 de decese la un milion de locuitori) și Danemarca (26 de decese per milion). În schimb România (cu 86 de decese per milion) și Bulgaria (cu 78 de decese per milion) au raportat cele mai ridicate rate de decese în 2022. Media UE a fost de 46 de decese cauzate de accidente rutiere la un milion de locuitori.

Cele mai periculoase drumuri

Din analiza datelor anului 2021, rezultă că 52% din numărul total al deceselor provocate de accidentele rutiere petrecute în UE au avut loc pe drumurile rurale, 39% pe drumurile din zonele urbane și doar 9% pe autostrăzi. Bărbații au cauzat trei din patru decese rutiere (78%). Ocupanții autoturismelor (șoferi și pasageri) au reprezentat 45% din totalul deceselor, în timp ce pietonii au reprezentat 18%, utilizatorii de vehicule cu două roți (motociclete și mopede) 19%, iar bicicliștii 9%.

Cu toate acestea, în zonele urbane, situația este diferită. Utilizatorii vulnerabili ai drumurilor (pietoni, bicicliști și utilizatori de vehicule motorizate cu două roți) reprezintă puțin sub 70% din totalul deceselor. În zonele urbane, decesele cauzate de accidente rutiere au loc în proporție covârșitoare ca urmare a unor accidente în care sunt implicate autoturisme și camioane și, prin urmare, este evidentă necesitatea de a îmbunătăți protecția utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor.



Ciclismul face tot mai multe victime

Deși ponderea crescută a ciclismului în mixul de mobilitate în multe state membre este extrem de binevenită, o cauză serioasă de îngrijorare o reprezintă tendința de creștere a numărului de bicicliști uciși pe drumurile din UE. Acesta este singurul grup de participanți la trafic în cazul căruia nu se observă o scădere semnificativă a numărului de decese în ultimul deceniu, fapt ce poate fi pus mai ales pe seama lipsei persistente a unei infrastructuri bine echipate. De exemplu, în 2022, cifrele preliminare pentru Franța indică o creștere cu 30% a numărului de decese printre bicicliști în raport cu 2019.

„Războiul” rutier

După cum ați putut constata din datele Uniunii Europene, țara noastră este în fruntea statisticilor negre. Pe străzile României se moare ca într-un război. Nu gloanțele, dinamita ori rachetele sunt cele ce mutilează mii de oameni și curmă mii de vieți în fiecare an. Armele morții sunt milioanele de vehicule care aleargă, zi și noapte, pe șoselele țării. Legile tot mai aspre sunt o stavilă prea firavă în fața cailor putere ucigași. Statistica din perioada 2009 – 2019, publicată de Poliția Română, vorbește despre un adevărat măcel. Cele 99.028 de accidente grave de circulație petrecute în acest interval s-au încheiat cu 22.400 de morți și 93.299 de răniți grav.

Aceleași statistici plasează neatenția, viteza excesivă, oboseala și consumul de alcool în fruntea cauzelor accidentelor. Dar lucrurile sunt ceva mai complicate. La producerea evenimentelor contribuie direct sau indirect, activ sau pasiv chiar instituțiile statului, adică tocmai cei ce au obligația să lupte pentru apărarea vieții cetățenilor.

Cauzele aglomerației de pe șosele

Nicio statistică oficială nu vorbește despre faptul că numărul mașinilor de pe șoselele României a crescut de zeci de ori în ultimele trei decenii, cu concursul statului, care a administrat foarte prost infrastructura și suprastructura de transport.

Întrucât transportul auto de persoane a rămas cu mult în urma nevoilor sale de zi cu zi, populația a fost încurajată să recurgă la soluția achiziției de autovehicule personale. Astfel s-a ajuns ca, în anul 2019, parcul auto din România să înregistreze 357 de mașini la mia de locuitori.

Grav este faptul că transportul de călători și de mărfuri pe calea ferată a decăzut, pierzând de mai mulți ani competiția cu cel rutier. Din cauza stării dezastruoase a infrastructurii feroviare, viteza medie a marfarelor este de 15 kilometri pe oră, iar trenurile de călători înregistrează mari întârzieri. Astfel că marea majoritate a călătorilor și mărfurilor au trecut în transportul rutier. Aceasta este o altă cauză a supraaglomerării pe șoselele și autostrăzile din România, care face ca riscul producerii accidentelor rutiere să fie tot mai mare.



Dincolo de statistici

Statisticile oficiale nu vorbesc nici despre gropile de pe șosele, despre canalizările fără capace, despre parcarea națională reprezentată de trotuarele și carosabilul României, despre pădurile de panouri publicitare din calea automobilelor, despre proasta iluminare a rețelei rutiere, despre deficiențele sistemului de avertizare.

În procesele verbale încheiate în urma accidentelor nu se amintește niciun cuvânt despre faptul că vizibilitatea și manevrabilitatea în trafic sunt îngreunate cu largul concurs al administrațiilor locale. În zadar autoritățile înăspresc sancțiunile, dacă primăriile și consiliile locale se străduiesc să asigure condițiile favorabile producerii accidentelor.

Instituțiile statului văd doar copacii - șoferii implicați în accidente. Nu au ochi pentru pădure - orașele și satele incapabile să ofere șosele și străzi adecvate unui trafic rutier sigur, civilizat.

Parcul auto al României sporește cu fiecare zi, numărul mașinilor cu motoare de mare putere este în creștere, în vreme ce căile rutiere sunt tot mai proaste și tot mai înguste. Situația este critică, dar autoritățile nu fac mai nimic să elimine cauzele obiective ale accidentelor, cele ce țin de mediul construit. Ele știu una și bună: de vină sunt doar conducătorii auto și trebuie rupți cu amenzi și dosare penale. Nici nu concep ca instituțiile statului să fie luate la întrebări, să li se găsească vreun cusur și să fie arse cu sancțiuni.

Un obiectiv de viață și de moarte

Stimați cititori, Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite au fixat un obiectiv ambițios: până în anul 2030, statele membre trebuie să reducă la jumătate numărul de decese provocate de accidentele rutiere. După cum merg lucrurile în România, tare mă tem că vom rata acest obiectiv de viață și de moarte!