Mărturie de sub vălul drogurilor. "Eu credeam că dependenți sunt doar boschetarii"

1375
Dependența este o boală cronică și faptul că cel afectat nu mai consumă droguri, alcool sau alt produs care i-a provocat adicția nu înseamnă că a scăpat de predispoziția de a cădea din nou în „ghearele” ei. Acesta este unul dintre aspectele pe care le află, în timpul ședințelor terapeutice, dependenții și, pentru ca lupta cu adicția să fie una cu izbândă, un prim pas este acceptarea faptului că există o problemă, o dependență.

Cătălin – nume atribuit pentru protejarea identității – este unul dintre tinerii constănțeni care au început să facă terapie la Centrul Equitas din Constanța, în urmă cu opt luni, pentru a scăpa de dependența de droguri. Așa cum recunoaște, mult timp nu s-a considerat dependent de droguri, chiar dacă nu se putea să treacă o zi fără să consume. Nici după ce a început ședințele terapeutice nu a renunțat, ci a mai continuat să consume, fiind convins că el va putea să dețină controlul.

„Sunt fost consumator de droguri, abstinent de opt luni. Consumam zilnic droguri, de toate tipurile. Consumam pentru că omorau plictiseala, pentru că îmi plăceau, îmi ofereau senzații noi, față de viața de zi cu zi. Dar este și partea nasoală a consumului de droguri. Omoară viața de zi cu zi și nimic nu mai contează decât a te droga în continuare. Din cauza lor era să-mi pierd facultatea, m-am certat cu toată familia, cu prietenii și eram pe punctul să-mi pierd viața. După un consum mai mare, când am făcut scandal acasă, părinții m-au întrebat dacă vreau să merg la terapie, la recuperare. Fără să știu ce înseamnă, am zis că da, merg. Am ajuns la terapie, iar primul lucru care am fost întrebat a fost dacă mă consider dependent de droguri. Eu aveam impresia că dependent este unul de pe stradă, care nu face nimic decât să consume, tâlhărește, dă în cap, ca un boschetar, să zic așa. Am răspuns că nu, nu sunt dependent. A durat aproximativ 50 de minute ședința, iar la final am plecat convins cam pe jumătate că sunt dependent”, își amintește tânărul constănțean.

A mai durat câteva luni să înțeleagă că pierde controlul asupra vieții și voinței lui în fața stupefiantelor. „M-am convins cu adevărat cam în două luni, timp în care făceam și terapie, dar consumam în continuare, crezând că pot să controlez toată situația, că pot să controlez consumul și viața. În terapie se vorbea despre chestia asta, că nu există control. Dar am vrut să arăt că este invers. După cele două luni, am avut o situație în care am consumat mai mult, total necontrolat. Nu știu sigur dacă mi-am pus viața în pericol, dar sănătatea creierului sigur. Următoarea zi am simțit că sunt în totalitate dependent de droguri și că este timpul să schimb ceva”, a mai rememorat Cătălin.

Dependentul poate să țină singur drumul abstinenței

„Pot oricând să mă las!” – aceasta este o vorbă pe care o spun des consumatorii de droguri, atât lor, cât și celor apropiați. Dar este o minciună, pe care nu o conștientizează. De aceea, este important să ceară ajutor specialiștilor. „Nu se poate ca același om, cu aceleași dificultăți, plus cu un bagaj de probleme, să țină singur drumul abstinenței. Sunt cei care spun: «Eu am voință, mă pot lăsa oricând!». Schimbarea prin propria voință este posibilă, dar într-un număr redus de cazuri și este limitată în timp. Voința, ca și atenția sau memoria, poate să funcționeze bine o perioadă de timp limitată! Este nevoie de urmarea unui program, de terapie, de grup de suport”, a precizat Mariana State, reprezentant Centrul „Equitas”.

Primii care pot constata că cei dragi se confruntă cu o dependență care le distruge viața sunt membrii familiei. „Familia trebuie să fie informată, trebuie să înțeleagă că este o problemă. Faptul că ei spun mereu «eu dețin controlul, pot oricând să mă las» nu este adevărat. Primul pas al familiei este să se adreseze unui centru de specialitate. Aici, va fi consiliată și învățată cum să discute cu persoana cu probleme, cum să îl ghideze spre o primă consultație. Pentru că persoana nu va dori să vină”, a mai afirmat psihologul Mariana State.

Terapia se desfășoară ambulatoriu. Numărul necesar de ședințe este stabilit de comun acord cu psihoterapeutul, în funcție de gradul de dependență. După urmarea terapiei, beneficiarii pot participa la grupurile de suport. De altfel, a subliniat psihologul Mariana State, rolul acestor grupuri de suport este foarte important, de multe ori beneficiarii înțelegând că sunt dependenți după ce poartă discuții cu alți beneficiari ai centrului, care au trecut prin ceea ce trec ei. 



Pagina a fost generata in 0.4065 secunde