Nostalgia unei ședințe de tragere alături de Forțele Navale pentru Operații Speciale, pentru un militar țintuit în scaun rulant

Un foc de reglaj. Al doilea în centrul țintei. Ca pe vremuri. Dar, de data asta, cu brațele camaradului ghidându-i arma. Maistrul militar Valentin Popa și-a vizitat, miercuri 5 iulie, colegii de la Forțele Navale pentru Operații Speciale. Avea nostalgia unei ședințe de tragere alături de ei, în poligon.

Operator forțe pentru operații speciale, skydiver, combat diver și de trei ori veteran al teatrului de operații Afghanistan, Valentin a fost rănit grav în timpul unui exercițiu, acum șase ani. Dar el luptă zi de zi pentru viață și pentru cei dragi.

„În septembrie 2017, pe timpul unui exercițiu militar național, am avut un accident în urma căruia am suferit o leziune a coloanei vertebrale rămânând paralizat de la piept în jos. După intervențiile chirurgicale diagnosticul pus a fost tetraplegie (ASIA B). Pot mișca brațele însă nu pot folosi palmele și degetele de la mâini și nu îmi simt corpul de la brâu în jos. Uneori simt senzații de arsură la nivelul picioarelor și totodată mușchii reacționează la stimulare electrică. În tot acest timp am făcut recuperare și mi-am îmbunătățit într-o oarecare măsură forța în brațe și trunchi.

Vreau să fac sport în continuare și din acest motiv m-am înscris în echipa Invictus România. Consider că mai am o șansă și cu ajutorul lui Dumnezeu poate voi reuși să-mi folosesc picioarele din nou. Momentan mă antrenez pentru probele de atletism în scaun rulant și înot și îmi doresc să ajung la acea formă fizică care să-mi permită să reprezint România la competițiile sportive dedicate militarilor răniți”, a afirmat Valentin Popa.

Bărbatul și-a dorit dintotdeauna să fie militar, a intrat în armată la 18 ani, iar de la 21 de ani a început să practice parașutismul. S-a antrenat serios, cu dăruire, pentru a ajunge în trupele de operațiuni speciale.

În septembrie 2017, în timpul unui exercițiu militar, Valentin a avut un accident în urma căruia a suferit o leziune a coloanei vertebrale rămânând paralizat de la piept în jos. „Executam un antrenament în vederea plecării într-o misiune internațională pe mare, mai exact exersam coborârea cu un grad ridicat de risc din elicopter pe o navă aflată în mers. În timpul coborârii, din mai multe cauze, am căzut pe spate, în cap, de la 8-10 m, având echipamentul de luptă complet pe mine. Cred că echipamentul balistic mi-a salvat viața”, își amintește bărbatul.