Lansarea
volumului „Invincibila – Ana Aslan, de la cercetare la diplomația medicală",
semnat de Anca Elena Ștefan, Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, a adus în
prim-plan nu doar personalitatea savantei care a revoluționat geriatria, ci și
dimensiunea umană a unei femei care a devenit un simbol al medicinei românești.
Evenimentul
organizat la Cazinoul din Constanța a stârnit un interes uriaș, sala fiind
arhiplină. Despre munca de documentare, descoperirile din arhive și omul din
spatele mitului Ana Aslan, am stat de vorbă cu Aurelia Lăpușan, unul dintre
autorii volumului.
- Cum a început povestea acestei cărți?
- Povestea
începe aproape cinematografic. În 2021, într-un subsol inundabil al
institutului fondat de Ana Aslan, au fost descoperiți saci întregi cu arhive –
documente fragile, scrisori acoperite de mucegai, pagini roase de timp. La un
moment dat am zărit dedicația scrisă de Salvador Dalí pe o carte aruncată
laolaltă cu alte hârtii. A fost un moment revelator. Atunci am înțeles că nu
este doar o cercetare, ci o recuperare de patrimoniu. Atunci am simțit că avem
o misiune: să salvăm această moștenire.
- Ce a presupus, concret, munca de cercetare?
- A
fost o muncă imensă. Am descifrat notițe scrise de mână, am restaurat documente
și am digitalizat peste 100.000 de file.
În
2023 am publicat primul volum, „Moștenirea”. Cartea lansată acum aprofundează
dimensiunea umană și morală a Anei Aslan, dincolo de imaginea publică a
savantei.
- Cine era Ana Aslan dincolo de legendă?
- Nu
am cunoscut-o personal, dar în timpul petrecut la Institut am simțit o prezență
aproape palpabilă. Esența ei a fost compasiunea. A știut să aline suferința și
a tratat cu aceeași atenție omul simplu și capetele încoronate.
Formarea
ei a început în timpul Primului Război Mondial, când, la doar 18 ani, anestezia
soldați răniți. A fost o femeie care a construit o carieră într-o epocă în care
misoginismul era regula.
A
devenit prima femeie cardiolog din România, a contribuit la fondarea Facultății
de Medicină din Timișoara și a construit un prestigiu profesional recunoscut
internațional.
Momentul
decisiv a fost în 1957, când a lansat Gerovitalul, medicamentul promovat în 123
de țări și care a transformat România într-un reper al cercetării
anti-îmbătrânire.
- Cartea vorbește și despre o impresionantă corespondență a savantei. Ce
v-a impresionat cel mai mult?
- Volumul
de corespondență este uluitor: peste 230.000 de scrisori primite din toată
lumea.
Ana
Aslan răspundea tuturor. Fără excepție. Oameni obișnuiți, artiști, lideri
politici. Își punea semnătura pe fiecare scrisoare. Era o formă de respect.
Lista
este impresionantă. Printre cei care au trecut pragul institutului s-au numărat
Aristotle Onassis, John F. Kennedy, Jacqueline Kennedy, Pablo Neruda sau
Salvador Dalí.
De
fapt, ceea ce a construit Ana Aslan a fost o formă de diplomație medicală. Pentru
mine, aceasta a fost o diplomație a încrederii și a speranței. Ce altă diplomație
a mai avut România care să ajungă atât de profund la oameni? Nu una formală, ci
una care oferea speranță.
- Credeți că moștenirea Anei Aslan este suficient valorificată în România?
- Din
păcate, nu. Se face prea puțin pentru promovarea adevăratelor branduri de țară.
Ana Aslan nu este doar o legendă, ci un model de profesionalism, curaj și
loialitate față de România. Tot ce a creat a lăsat țării.
- Ce urmează pentru această carte?
- Primul
tiraj, de 200 de exemplare, s-a epuizat foarte repede. Pregătim deja un nou
tiraj și o serie de lansări itinerante la Timișoara, Cluj, Iași, Brăila și Chișinău.
- Ce mesaj ar trebui să rămână cititorilor după această carte?
- Cartea nu este doar o biografie. Este o
recuperare de memorie și o invitație la reflecție asupra felului în care
România își gestionează valorile autentice. Pentru că, dincolo de mit, Ana
Aslan rămâne o lecție despre rigoare, empatie și despre puterea științei de a
deveni punte între națiuni.