Director de grădiniță la 28 de ani. "Am ales să fiu educatoare dinainte să mă fi născut"
Articole de la același autor
-Domnişoara Coralia, când și de ce ai ales să fii educatoare?
-Cred că am ales să fiu educatoare dinainte să mă fi născut, pentru că eu consider că a fi educatoare este mai mult decât o meserie, este o vocație. Familia m-a susținut în acest demers și m-a ghidat în cultivarea talentului înnăscut. Încă din timpul școlii, am văzut puterea transformatoare a cunoștințelor și impactul pozitiv pe care îl au unii profesori asupra vieții copiilor, lucru care m-a motivat să îmi doresc să fac și eu diferența la clasă în fiecare zi. Dintotdeauna am fost pasionată de ideea de a învăța și am fost călăuzită de entuziasmul pentru schimbare. Cred că dragostea profundă pentru învățare m-a determinat să încep acest drum lung al educației, dar și dorința de a vrea să transmit și celor mici pasiunea pentru învățare, ei fiind, de altfel, actorii principali ai muncii mele, cei care mă inspiră permanent și pentru care niciun efort nu ar trebui să fie prea mare.
-Să fii educator înseamnă să știi să transformi fiecare clipă într-o emoție, să știi cum să îmbini educația minții cu educația inimii, să găsești bucuria în a-i ajuta pe copii să învețe și să crească, să creezi un mediu pozitiv în care cei mici să se simtă apreciați, susținuți și încurajați. Să știi că ai jucat primul rol important în devenirea lor este extrem de satisfăcător, iar gândul de a-ți vedea copiii înflorind, și datorită impactului tău, este, de asemenea, de neprețuit. Provocările în acest domeniu țin de capacitatea de a demonstra flexibilitate, de a avea răbdare, de a manifesta empatie.
-Eşti absolventă de 10 pe linie la toate formele de învăţământ. Ai muncit mult pentru aceste rezultate?
-Am muncit în fiecare zi pentru rezultatele obținute, dar nu aș pune accent atât pe notele maxime, cât mai ales pe ce reușești să faci cu informațiile învățate, cu modul de aliniere a deprinderilor și abilităților la provocările fiecărei zile petrecute alături de copii. Copilul, în general, trebuie să știe că el merge la școală nu ca să obțină calificative maxime, nici ca să intre în competiţie cu ai săi colegi, ci ca să fie în competiţie doar cu el însuși. Deci, dincolo de notele și calificativele maxime de care m-am bucurat de-a lungul studiilor, contează mult mai mult pentru mine aprecierea și încrederea celor din jur, interacțiunea productivă pe care o am cu beneficiarii direcți și indirecți ai procesului didactic, dar și bucuria și curiozitatea cu care cei mici mă așteaptă în fiecare zi la grădiniță.
-Consideri că sunt importante întrevederile cu părinții?
-Sunt extrem de importante întrevederile, dar și întreaga relație pe care un educator trebuie să o construiască alături de părinții copiilor, pentru mine, membri ai familiei extinse. Le sunt recunoscătoare că îmi împărtășesc viziunea, că îmi susțin inițiativele și că împreună reușim să scriem pentru preșcolarii noștri, cu adevărat, cea mai frumoasă poveste a copilăriei lor.
-Fiecare nouă dimineață la grădiniță înseamnă, pentru mine, o reînnoire a promisiunii de a oferi copiilor noștri bucuria învățării la cele mai înalte standarde. Sunt cu sufletul alături de fiecare pas al dezvoltării lor, iar părinților le mulțumesc pentru încredere! Sunt convinsă că succesul și rezultatele noastre sunt rodul unei munci susținute de o echipă excepțională. Nu există două zile la fel la grădiniță, fiecare zi este special gândită în funcție de tematica urmărită, regăsindu-se, în același timp, activități pe domenii experiențiale, jocuri și activități alese, activități de dezvoltare personală, jocuri recreative, vizite, excursii.
-Ce metode de disciplinare folosiți pentru micuții neastâmpărați?
- M-am străduit să creez pentru copii un mediu educațional sigur, potrivit nevoilor fiecărui preșcolar în parte, fără pedepse, un mediu în care fiecare situație de evaluare să fie privită ca încă o oportunitate de învățare, un mediu în care să se simtă valorizați, apreciați și în care să fie fericiți. La finalul anilor de grădiniță, tranziția către școală este realizată cu ușurință pentru că, așa cum spun des, ei deja cunosc rețeta de succes: trebuie doar să fie ei înșiși, să adauge bunul simț și dorința de cunoaștere, ca mai apoi să combine totul cu ambiția de a fi, mereu, printre cei dintâi.
-Dacă ar fi să aleg altceva, probabil că mi-ar plăcea să predau studenților, lucru la care mă gândesc serios în ultimul timp. Referindu-mă la alt domeniu, probabil că aș alege să fiu prezentatoare, îmi place să mă adresez publicului și să transmit oamenilor din ideile și principiile pe care le promovez în fiecare zi. Pe primul loc va rămâne, însă, pentru totdeauna, meseria de educatoare, despre care recunosc că nu este o meserie ușoară, însă, cu siguranță, este cea mai frumoasă dintre toate câte există. Până la urmă, ce lucruri frumoase se obțin fără efort?
-Care este rețeta succesului? Ești director de grădiniță la doar 28 de ani.
-Rețeta succesului oricărui director este, cu siguranță, echipa. Am norocul de a fi înconjurată doar de oameni motivați, cu dragoste pentru copii și care își fac cu pasiune vocația, oameni care au învățat să folosească în mod inteligent deprinderile și resursele pe care le au la îndemână. Împreună am înțeles că lucrurile făcute cu pasiune și bucurie sunt cele care dăinuie. „Fă ceea ce-ţi place cu adevărat şi nu vei mai munci nicio zi din viaţa ta!“ este îndemnul cu care ne începem fiecare zi.
Printre calitățile generale ale „sufletului” echipei trebuie să se regăsească personalitatea liderului inspirat și care să reușească să îi inspire pe ceilalți, cu un simț puternic al responsabilității, al dorinței de a menține, prin muncă susținută, standardele de calitate pentru care instituția a fost aleasă de părinți. Totul, în viață, începe cu un vis! Să nu uiți, vreodată, ce ți-ai promis! Noi le mulțumim copiilor pentru că ne fac fiecare zi mai frumoasă cu zâmbetul lor și pentru energia fantastică ce ne invită, mereu și mereu, la joacă! Promitem să construim în continuare acea fereastră a formării încrederii de sine, a entuziasmului descoperirii, dar și a emoției acelui timp unic în care jocul și bucuria se împletesc treptat, în etape de cunoaștere și explorare a lumii din jur.