Trupa „Alegra” aduce un vibe original în peisajul tomitan. „Muzica este ca un pansament pentru suflet”

-Trupa „Alegra” îi include pe Simona Bălan, care este solista noastră vocală, pe Bogdan Florin Secară, care cântă la chitară şi pe Alexandru Bogdan Secară- orgă, chitară şi chitară bas.

-Care a fost momentul în care aţi luat decizia să cântaţi?

-Ne-am apucat de cântat înainte de perioada stării de urgență, continuând și în pandemie, într-un grup familial, dar practic luna iulie 2023 a fost momentul în care am schimbat componența, numele și stilul de muzică al trupei, acesta fiind punctul de cotitură, de altfel, benefic nouă. Până atunci, am cântat sub o altă denumire, cu o altă componenţă, dar publicul a fost, acum, entuziasmat, obținând numeroase aprecieri și invitații la diferite evenimente importante, comparativ cu perioada anterioară. Drept urmare, la acest moment, suntem în măsură să ne alegem singuri evenimentele la care participăm, în mod selectiv. Pe viitor, vom continua în același trend ascendent, interpretând noi genuri de muzică, care atrag publicul. Pentru fiecare dintre noi, muzica este pasiunea de după program. Pentru mine, de exemplu, este un moment de eliminare a stresului, acele clipe când facem cu totul altceva decât activităţile din cursul zilei. Şi fiului meu i-a prins foarte bine, mai ales în pandemie, când nu avea ce face, aceea fiind perioada în care am studiat şi ne-am pus la punct.

 

-Câteva cuvinte, vă rog, despre începuturi…

-Când eram de vârsta fiului meu, am urmat la Clubul SNC, cursuri de chitară. Aprofundam cunoștințele căpătate acasă şi cântam la Școala nr. 12. Îmi amintesc și acum că aveam o formație a școlii, „Cristal 2000”, care concura mereu cu „Diamant 2000”, trupa lui Romeo Dediu, actualmente membru al trupei „Holograf”. O vreme am renunţat la muzică. Am terminat liceul, am plecat în armată, am plecat la facultate şi în armată am mai cântat împreună cu colegii, apoi, doar ocazional.

-Alex, eşti, la acest moment, elev în clasa a X-a. Când ai început să cochetezi cu muzica?

-Îmi place muzica de când eram mic. Nu am urmat cursurile Colegiului Național de Arte „Regina Maria”, deci nu am avut o pregătire muzicală. Am luat doar câteva lecţii de pian în privat. În prezent, sunt atras de orgă, dar îmi place, în egală măsură, şi chitara. Sunt un adolescent căruia îi place „Metallica”, „Nirvana”, muzica rock, în general. În prezent, sunt elev în clasa a X-a la Liceul Teoretic „George Călinescu”, unde, şi acolo avem două trupe rock.

-Deși este abia clasa a X-a, Alex a decis să vă calce pe urme…

-Da. Pasiunea pentru muzică îl definește pe fiul meu, dar își dorește ca după absolvirea liceului să urmeze Facultatea de Drept și să promoveze examenul în avocatură, continuând, astfel, tradiția familiei, începută de bunicul său.

-Cum a început colaborarea cu Simona Bălan?

- Pe Simona Bălan, solista noastră, am cunoscut-o inițial în copilărie, pe holul Baroului Constanța, când părinții noștri erau colegi. Ulterior, a îmbrăcat halatul de medic primar, specializarea stomatologie, profesie pe care o exercită și în prezent. Întâmplarea a făcut, însă, ca peste ani de zile să ne reîntâlnim și să formăm o echipă, sub numele de trupa „Allegra”. Conlucrăm foarte bine toţi trei, consultându-ne cu privire la orice detaliu, astfel încât, în final să obţinem o calitate foarte bună a pieselor muzicale, mai ales că noi cântăm live, având o altă dificultate şi un alt impact, comparativ cu o interpretare pe fond pozitiv sau negativ.

-Doamna doctor, ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră?

-Pasiunea pentru muzică este o trăire profundă și personală, ce are un impact semnificativ asupra vieții și emoțiilor mele. A mocnit încet şi, din februarie, a explodat, am început să cânt. Muzica, prin diversitatea sa de genuri și stiluri, îmi oferă o cale unică de exprimare și comunicare a sentimentelor și trăirilor interioare. Încă de când eram mică, am simțit o atracție deosebită față de muzică și cântat. Îmi amintesc cu claritate momentele când, copil fiind, stăteam ore întregi cântând melodiile pe care le auzeam la pickup-ul familiei. Vocea mea era mijlocul prin care reușeam să exprim tot ce simțeam, fie că era vorba de bucurie, tristețe sau entuziasm. Pe măsură ce am crescut, am început să particip la concursuri școlare și la spectacole locale.

 

-Ce simțiți când sunteți pe scenă?

- Muzica este ca un pansament pentru suflet. Fiecare ocazie de a urca pe scenă este o nouă aventură, plină de emoții și adrenalină. Îmi amintesc cu drag de prima mea apariție pe o scenă mare, când am cântat în fața unei audiențe numeroase și am simțit acea conexiune specială cu publicul, la Palatul Copiilor. Cântatul a devenit pentru mine nu doar un hobby, ci și un refugiu emoțional. Fiecare melodie pe care o interpretam are o poveste, o parte din sufletul meu pe care o împărtășeam cu ceilalți. Cântatul m-a ajutat să mă cunosc mai bine și să mă conectez la un nivel profund cu mine însămi. Pasiunea mea pentru cântat nu s-a diminuat niciodată și continuă să fie o parte esențială a vieții mele. În concluzie, cântatul este mai mult decât o simplă activitate pentru mine. Este o parte din identitatea mea și o sursă constantă de bucurie și împlinire. Încă din copilărie, vocea mea a fost instrumentul prin care am reușit să mă exprim și să mă conectez cu lumea din jurul meu, iar această pasiune, născută în primii ani de viață, va rămâne cu mine pentru totdeauna.

-După orele de program la cabinet, seara, când ajungeţi acasă, ce gen de muzică ascultaţi?

-Îmi place mult muzica rock, „Led Zepellin”, dar ascult şi alte trupe şi genuri muzicale.