Copiii noștri, hrană pentru javrele lor / EDITORIAL

Câinii maidanezi devin o problemă doar atunci când un copil sau o femeie fără apărare sfârșesc în colții fiarelor turbate și înfometate. Discutăm apoi, facem polemici, că doar la asta ne pricepem cel mai bine, mai aruncăm câteva pastile politicianiste în spațiul public, și îngropăm problema în birocrația transferurilor de responsabilități de la o instituție la alta. Trăim în țara în care un copil este devorat, ziua în amiaza mare, într-un parc - spațiu public și nimeni nu este tras la răspundere. De ce? Fiindcă există o complicitate criminală între politicienii fanfaroni, ONG-urile de doi bani care plâng de mila câinilor dar își încarcă buzunarele cu bani, și milioanele de așa-ziși cetățeni cretinoizi care adună și cresc haitele de câini pe lângă blocuri.

În urmă cu doi ani, a fost adoptată o lege care prevedea eutanasierea câinilor comunitari, dar o haită de politicieni, la fel de hămesiți ca și bietele animale, a făcut tot posibilul ca legea să nu poată fi vreodată pusă în aplicare. Pe mâinile lor se află acum sângele acelui copil de patru ani. Degeaba arătăm cu degetul spre primari, consilii locale sau firme de ecarisaj. Acești fanfaroni de parlamentari au făcut posibilă existența și înmulțirea câinilor pe domeniul public în ultimii ani, legând primarii cu mâinile la spate. Degeaba aduni câinii de pe străzi, dacă legea te obligă să le dai înapoi drumul. Iar să închizi toți câinii în adăposturi și să îi hrănești așteptând să moară de bătrânețe este imposibil, cel puțin din punct de vedere financiar.

Așadar, ce facem cu aceste animale, care, flămânzite, înrăite și sălbăticite atacă chiar și ziua în amiaza mare orice și pe oricine le calcă teritoriile? Continuăm să dezbatem problema câteva săptămâni până se va așterne din nou tăcerea? Din câte presimt, așa se va întâmpla. Și asta deoarece "bieților" politicieni și guvernanți le este "milă" de voturile milioanelor de dobitoci cu drepturi electorale, care pun viața javrelor de pe stradă mai presus de viața copiilor noștri.

Iar acelor fundații care pretind că iubesc animalele și luptă pentru drepturile lor, nu le pot ura decât să dispară precum ghioarlele pe care le apără.

P.S.: Nu înțeleg de ce acel individ care și-a pus semnătura pe actul de adopție al câinelui criminal din București nu a ajuns după gratii. Din punct de vedere legal, acel câine avea un stăpân, care, tot din punct de vedere legal, este răspunzător pentru crima comisă.