Ecografia cardiacă, de mare ajutor pentru stabilirea bolilor de inimă

„Imaginile ecocardiografice se obţin cu ajutorul unui transductor aplicat pe peretele toracic al pacientului prin intermediul unui gel conducător de ultrasunete. Examinarea se poate face în mai multe moduri: M (monodimensional), 2D (bidimensional), 3D (tridimensional), Doppler, în funcţie de performanţa aparatului cu care se lucrează şi se utilizează mai multe ferestre ecografice. Cu ajutorul ecocardiografiei se măsoară dimensiunile cavităţilor cordului, grosimea pereţilor, se constată prezenţa stenozelor sau a regurgitărilor valvulare, se estimează capacitatea de a pompa a inimii, severitatea bolii coronariene, prezenţa anomaliilor congenitale, a tumorilor cardiace, a cheagurilor de sânge la nivelul cardiac. De asemenea, cu ajutorul ecocardiografiei, se evidenţiază prezenţa lichidului între foiţele pericardului, se monitorizează pacienţii care suferă de alte boli care pot da în timp afectare cardiacă şi, nu în ultimul rând, sunt monitorizaţi pacienţii cu proteze valvulare”, a declarat dr. Florian Stoian.

Specialistul a precizat că ecocardiografia este de două feluri: transtoracică şi transesofagiană. Ecografia transesofagiană este necesară atunci când ecografia transtoracică nu reuşeşte să vizualizeze adecvat structurile inimii pentru a putea stabili un diagnostic. Motivele sunt diverse: peretele toracic este atât de gros încât nu poate fi traversat de ultrasunete, plămânul plin cu aer se interpune între peretele toracic şi inimă. Prin urmare, devine necesară o abordare prin care inima să fie privită „din spate”, prin intermediul unui organ vecin, iar acesta este esofagul, cu care inima are un raport strâns. Esofagul este organul ce face legătura între cavitatea bucală şi stomac. Ecografia transesofagiană, în schimb, este un examen care utilizează o mică sondă aflată la capătul unui tub flexibil. Sonda se introduce de către medic prin cavitatea bucală. Examenul poate produce o uşoară neplăcere, o senzaţie de vărsătură, mai ales dacă pacientul nu colaborează adecvat. Disconfortul este similar cu cel determinat de o endoscopie digestivă superioară, dar calitatea imaginilor ecografice obţinute este net superioară celei transtoracice. Aceasta se foloseşte pentru evaluarea dimensiunilor aortei, evaluarea prezenţei cheagurilor de sânge în atriul stâng la pacienţii cu fibrilaţie atrială, evaluarea pacienţilor cu proteze, clarificarea unor diagnostice care nu au putut fi rezolvate prin ecografia transtoracică.