Fiți atenți la simptome! Nu orice tremurat înseamnă Parkinson!

„Uneori, mă lovesc de situaţii în care pacienţii sunt diagnosticaţi cu o aşa zisă boală Parkinson, fără răspuns la zecile de combinaţii de medicamente anti-parkinsoniene, cu agravarea stării generale după administrarea de levodopa şi care, de fapt, suferă de alte afecţiuni neurologice", a subliniat medicul Adrian Barbu. El este de părere că nu orice tremor este boala Parkinson.

„De fapt, doar o parte dintre cei care tremură suferă de această afecţiune degenerativă, ea având o incidenţă de aproximativ 2% în rândul populaţiei de peste 60 de ani", a precizat dr. Adrian Barbu. În schimb, una dintre cele mai frecvente cauze ale mişcărilor incontrolabile, involuntare, ale capului sau mâinilor este tremorul esenţial. Pentru a face diferenţa dintre cele două afecţiuni, trebuie ştiute câteva elemente esenţiale. Tremorul esenţial debutează gradual, este bilateral (la ambele mâini), cu intensitate relativ egală. Acest tremor se agravează la mişcări, de exemplu când o persoană încearcă să ducă lingura la gură, să bea din pahar şi i se asociază frecvent şi tremorul capului, într-o mişcare sus - jos sau stânga - dreapta.

De asemenea, tremorul esenţial se agravează la stres, emoţii intense, supărare, consum de cofeină, oboseală, temperaturi extreme.

În schimb, boala Parkison debutează unilateral, pentru ca abia în stadiile avansate să afecteze ambele părţi. Tremuratul este mai evident în repaus şi se reduce la mişcări, iar la nivelul capului este mai rar întâlnit. Totodată, tremorul este însoţit de lentoare în mişcări, de rigiditate şi instabilitate posturală. „Aşadar, dacă aveţi în familie astfel de cazuri, cu evoluţie slabă a celor diagnosticaţi cu boala Parkinson, sub tratamentele administrate, citiţi, urmăriţi, încercaţi să evaluaţi şi cereţi o altă opinie medicală de specialitate", a concluzionat medicul constănţean.

De exemplu, susțin specialiștii, bradikinezia (încetinirea mișcărilor) și akinezia (dificultatea de inițiere a mișcărilor) sunt semne timpurii frecvente ale bolii Parkinson. Acestea se manifestă prin mișcări lente, dificultate în inițierea și desfășurarea mișcărilor voluntare, precum mersul, mișcările alternative rapide și scrisul. Pacienții pot prezenta o reducere a amplitudinii mișcărilor (hipokinezie), o mișcare simplificată și o pierdere a gesturilor spontane.

Tulburările de coordonare și instabilitatea posturală sunt semne timpurii frecvente ale bolii Parkinson. Pacienții pot prezenta dificultăți în menținerea echilibrului, o postură flectată și o tendință de cădere. Mersul poate fi afectat, cu pași mici, șovăitori și o reducere a balansului brațelor. Aceste tulburări de coordonare și echilibru pot crește riscul de căderi și pot afecta semnificativ mobilitatea și independența funcțională a pacienților. Recunoașterea acestor semne timpurii ale bolii Parkinson permite un diagnostic precoce și instituirea promptă a unui plan de management adecvat, cu scopul de a încetini progresia bolii și de a menține calitatea vieții pacienților.