Concurs Gena foamei

Jumătate din populație suferă de o deviație a unei gene care conferă o atracție suplimentară pentru mâncare, fapt care ar putea explica de ce există oameni cu o poftă de mâncare exagerată, arată un studiu recent, citat de Reuters.
Gena modificată influențează dopamina, o substanță care are rol de neurotransmițător, și care determină comportamente și mișcări. "Această genă nu a fost, până acum, asociată cu excesul de mâncare", a spus Jennifer Temple, neurolog la Universitatea Buffalo din New York, coordonatorul studiului. "Gena a fost asociată cu dependența de droguri, abuzul de alcool și de jocuri de noroc și comportamentelor care sunt determinate de primirea anumitor recompense", a spus Temple.
Într-un studiu publicat în revista "Behavioral Neuroscience", Temple a descris un experiment în care subiecții au avut acces la diferite tipuri de mâncare printre care snacksuri, cipsuri și ciocolată. Voluntarii au fost informați că testează mâncarea, dar specialiștii au urmărit să vadă care dintre respectivele persoane mănâncă mai mult. Ulterior li s-au făcut teste genetice celor care au dorit, adică la 74 de persoane și s-a constatat că o variație a genei A1 are un efect considerabil asupra apetitului. Potrivit specialiștilor, oameni au câte două copii ale genei, una de la mamă și alta de la tată. Jumătate din populație are gena A1 și gena A2, în timp ce jumătatea cealaltă are două gene A2. O situație rară este atunci când aceeași persoană are două gene A1. Persoanele care au două gene A2 găsesc mai ușor plăcerea în timp ce persoanele cu două gene A1 trebuie să se străduiască mai mult pentru a simți plăcerea.
"Persoanele cu gena variația A1 și care erau în majoritate obezi depuneau de două ori mai multă efort pentru a câștiga mâncare față de cei care nu erau obezi și care nici nu aveau gena", a spus Temple. Faptul că unele persoane munceau de două ori mai mult decât restul ca să obțină mâncare arată, în opinia cercetătoarei că studiul indică de ce există persoane care continuă să mănânce și atunci când nu le este foame.

Jumătate din populație suferă de o deviație a unei gene care conferă o atracție suplimentară pentru mâncare, fapt care ar putea explica de ce există oameni cu o poftă de mâncare exagerată, arată un studiu recent, citat de Reuters.
Gena modificată influențează dopamina, o substanță care are rol de neurotransmițător, și care determină comportamente și mișcări. "Această genă nu a fost, până acum, asociată cu excesul de mâncare", a spus Jennifer Temple, neurolog la Universitatea Buffalo din New York, coordonatorul studiului. "Gena a fost asociată cu dependența de droguri, abuzul de alcool și de jocuri de noroc și comportamentelor care sunt determinate de primirea anumitor recompense", a spus Temple.
Într-un studiu publicat în revista "Behavioral Neuroscience", Temple a descris un experiment în care subiecții au avut acces la diferite tipuri de mâncare printre care snacksuri, cipsuri și ciocolată. Voluntarii au fost informați că testează mâncarea, dar specialiștii au urmărit să vadă care dintre respectivele persoane mănâncă mai mult. Ulterior li s-au făcut teste genetice celor care au dorit, adică la 74 de persoane și s-a constatat că o variație a genei A1 are un efect considerabil asupra apetitului. Potrivit specialiștilor, oameni au câte două copii ale genei, una de la mamă și alta de la tată. Jumătate din populație are gena A1 și gena A2, în timp ce jumătatea cealaltă are două gene A2. O situație rară este atunci când aceeași persoană are două gene A1. Persoanele care au două gene A2 găsesc mai ușor plăcerea în timp ce persoanele cu două gene A1 trebuie să se străduiască mai mult pentru a simți plăcerea.
"Persoanele cu gena variația A1 și care erau în majoritate obezi depuneau de două ori mai multă efort pentru a câștiga mâncare față de cei care nu erau obezi și care nici nu aveau gena", a spus Temple. Faptul că unele persoane munceau de două ori mai mult decât restul ca să obțină mâncare arată, în opinia cercetătoarei că studiul indică de ce există persoane care continuă să mănânce și atunci când nu le este foame.