Ce planuri are Mazăre cu Peninsula și plaja Modern

Cine mai crede ca investitorii si bancile se vor inghesui din nou sa arunce cu banii in Manhattanul lu' peste ? Numai Mazare si prietenii lui mai cred asa ceva.Nimic nu va mai fi din ce a fost pana in anul 2008,chiar daca criza economica se va sfarsi intr-o buna zi.Vrajitorii astia politici nu citesc nici macar ziarul. "Echipa mea" sa faca bine sa finalizeze "zgaraie norii" abandonati in centrul istoric.Daca mai are timp pana in 2012,daca nu,sa ne lase in pace.PUZ-ul doamnei arhitect Banosu si vizionarul dansator va transforma centrul istoric intr-un vesnic santier,asa cum s-a intamplat in Bucuresti.In Bucuresti se demoleaza si se construieste de 40 de ani si nimic nu este legat.Nu avem intelectuali,nu avem istorici,nu avem arhitecti adevarati,nu avem societate civila in orasul asta.Dar,cred ca am gresit putin.Am auzit de un ONG foarte activ care se ocupa cu inmultirea si cresterea cainilor vagabonzi.

La ce te poti astepta de la un om care "munceste"vara pe plaja iar noaptea in cluburi, si este amator de senzatii tari? La un sfirsit tragic!!!!

Blocuri turn trebuie in zona peninsulara? Mai degraba cladiri cu arhitectura organica - care sa se incadreze armonios si sa completeze mediul ambiant, fara sa-l distruga. Ceva gen Gaudi. Sau alta varianta arhitecturala - dar nu monstruozitati de tipul celor descrise. Vrem ca orasul sa arate deosebit si sa atraga turisti? Atunci sa caute solutii deosebite! OOooofffff!

nu trebuie sa acceptam sub nici o forma asa ceva, isi bat joc de noi! in ce tara din lumea asta vezi in orasul vechi zgariie nori si alte monstrozitati marca mazare?????????? sa refaca ce este in paragina si sa darame ce s-a facut aiurea si nu se incadreaza in atmosfera orasului vechi! doamne fereste-ne de incapabili!

nu se va face nimic niciodata in peninsula. nici nu se va construi turnuri, nici nu se vor reabilita cladirile istorice. va ramane exact ca acum: mizerie, tigani, sobolani, cacat, ruine

sa se faca odata ceva acolo fiinca am ajuns sa ne fie rusine ca suntem constanteni. poate evacuati si ciorile ( pardon, zgaroii)din peninsula cu ocazia asta. cine se apuca de treaba are un vot de la mine. si voi astia de mai sus de la nr.1,2,3,4,5 mai terminati cu flecareala.

sa faca in curte la mata blocuri cu 30 de etaje, iar apoi sa stea ziua la lumina becului, nesimtitule. dai din gura ca proasta in targm gura mamilor voastre de mazaristi imputiti

Exista locuri in Romania in care administratia locala chiar isi iubeste urbea, istoria sa. http://www.apulum.ro/cetatea.htm Globalizarea uniformizeaza totul, dar specificul locurilor, traditia poate aduce o diferentiere cu adevarat profitabila, dincolo de festivalurile de samba sau scolile de vara ale diferitelor partide politice. http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/tropaitul-scena-nu-e-totul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/cele-mai-multe-fonduri-europene Felicitari primarului Mircea Hava de la Alba Iulia! Interviu cu Mircea HAVA, primarul municipiului Alba Iulia - Cum vă prezentați? Primar din ’96, înainte primar și viceprimar, dar numai după ’90. Inginer chimist. De loc nu sînt de aici, sînt orădean. M-am căsătorit în zonă și aici am rămas. Ce ne puteți spune despre zonă? Din fericire pentru noi, de doi ani zona a început să fie mult mai cunoscută, și asta datorită Cetății. Totul este rodul unei strategii de-ale noastre, a unui program care are o vechime de cel puțin opt ani. Vă referiți la Cetate? La Cetate, dar și la oraș, pentru că Cetatea am considerat-o integratorul a tot ceea ce înseamnă Alba Iulia. Crescînd importanța Cetății, și Alba Iulia în general poate să crească. Ar fi fost mult mai greu să creștem orașul doar prin industrie. Industria, ați văzut, se globalizează extraordinar de ușor. Niciodată ceea ce înseamnă Alba Iulia – Cetatea, turismul, valorile istorice și cele de arhitectură veche – nu se va putea globaliza. Totuși, în ce privește industria locală, sînt lucruri care merg? Merg foarte bine industria ușoară, confecțiile, industria alimentară. Există și o parte a industriei grele care merge bine… Avem și o firmă nouă care a crescut într-un parteneriat cu Consiliul Local, noi punîndu-i terenul la dispoziție gratuit. O firmă de spice-uri, de mirodenii, cu capital românesc, dar care lucrează pentru toată Europa. Din cîte știm, este numărul 2 în Europa. Este nevoie de așa ceva, de condimente naturale. Un "El Dorado" neaoș Știu că în județ există zăcăminte importante – de sare, de aur… Județul este foarte bogat, și ar putea să fie și oamenii foarte bogați, dacă s-ar înțelege, și s-ar deschide o parte din exploatările de sare, de aur, de nisipuri silicioase, de tot ce are județul. Însă trebuie să fie voința Guvernului. Să vă spun ceva legat de aur: castrul roman a fost construit aici pentru că aici se găseau aurul și sarea. Castrul era unul dintre cele mai mari de atunci, cu o latură de 400 m, construit din piatră – o imensitate. Putem face acest lucru din nou. Să vină cei care au bani și cei care știu ce trebuie să facă. Și noi aici, într-o zonă de parteneriat public-privat, lucrăm cu cei care știu ce să facă, care au putere s-o facă. Că, așa – vorbe, povești, soluții… cam avem toți românii. Însă ca să le punem în practică e un pic mai greu. Cum sînt moții din regiune? Oameni deosebiți. I-am cunoscut pe foarte mulți înainte de ’90, cînd umblam în zonă. Sînt hotărîți, muncitori, se țin de cuvînt. Trăiesc în Țara de piatră, foarte greu. Dacă nu ar fi pădurile din care să mai cîștige niște bani, cred că acolo ar fi o mare problemă. Dar problema lor se poate rezolva prin minerit. Pentru că în zona de la Alba Iulia în sus asta s-a făcut: minerit de 2000 de ani, deși pare o zonă rurală. Abrudul era un fel de "El Dorado": existau bănci acolo înainte, exista cazinou. Cu pistolul nu știu dacă se trăgea, ca în Vestul sălbatic. Mineritul e oprit complet în momentul de față? E oprit aproape complet: mai puțin exploatarea la suprafață a cuprului. Mă bucur că am putut să fac lobby pentru asta. Sînt în jur de 500 de oameni angajați. Firma, chiar cu tehnologie veche, are un profit de cîteva milioane de euro. Cu retehnologizare și chiar o privatizare se poate ajunge la bunăstare reală. Mai ales că nu este un minerit cu subvenție. Cum rămîne cu problemele de mediu, în cazul în care mineritul se va dezvolta? Problemele de mediu sînt astăzi teribile. Dar nu vor rămîne așa. Nu trebuie să mergem pe sindromul drobului de sare. Măsurile care se iau nu pot duce la catastrofe. E drept, se lucrează cu cianură, dar cu cantități mai mici decît în Suedia sau în țările în care se mai exploatează. Cetatea vie Celălalt atu al zonei este turismul... Înainte de dezvoltarea Cetății eram cunoscuți doar pentru că, de 1 Decembrie, aici se serba Unirea. De doi ani am început să fim cunoscuți și altfel. E adevărat, însă, că nu am pus încă în practică un program de promovare. Avem un program, dar nu am început să-l promovăm pentru că încă mai construim, încă mai avem șantier... Cam într-un an, un an și jumătate, terminăm cu tot ce înseamnă reconstrucția Cetății. Urmează să lucrăm pe sistemul "Cetate vie" – Cetate care trăiește. Și regiunea din jur este deosebită: spre Munții Sebeșului se fac pîrtii de schi, natura, Dumnezeu ne-au ajutat să fie zăpadă pînă după 1 mai. Se poate face un turism special. Nu vă ascund că lucrăm să conturăm noi o firmă de turism. Că tot să stai să aștepți pînă vine cineva cu o rețetă... Eu am învățat că, în România, dacă vrei să te servești, te servești singur. Ne puteți povesti, pe scurt, istoria renovării Cetății? Avem norocul să fie păstrate trei fortificații: poarta castrului și o parte din zidul castrului roman; fortificația medievală, din secolele XIV-XV; și fortificația Vauban care vine peste și a reconstruit totul pe 118 ha. Pe toate trei le punem în valoare: Traseul celor trei Fortificații, Traseul părților, Traseul eroilor neamului – acestea sînt lucruri care, deocamdată, merg, chiar dacă nu atît de bine cît vrem noi. Dar sînt sigur că vor merge și mai bine. Care a fost principiul restaurării? Principiul nostru a fost ca, dacă avem o bucățică de zid, să-l refacem lăsîndu-l și pe cel vechi. Aici a fost zidul roman, peste el au fost puse pietre ca să se facă cel medieval. Însă baza rămîne zidul roman. Vrem să le arătăm oamenilor cum stăteau lucrurile acum 2000 de ani, acum 300 de ani – ăsta era ceremonialul de schimbare a gărzii atunci... Ceremonialul pe care îl putem vedea acum e asemănător celui din secolul al XVIII-lea? Da. Și ei schimbau garda, făceau aceleași lucruri. Exact pe principiul "Cetății vii": oamenii vin să se uite. În general – pentru gardă, acum au venit pentru Festivalul Dilemei vechi, și sperăm că și la anul se va întîmpla același lucru. Urmează să aveți și alte evenimente? Da. Avem o zonă chiar în șanțurile Cetății, unde construim un fel de amfiteatru. Pentru că trebuie să existe un spațiu pentru concerte, pentru spectacole în aer liber. Organizăm săptămîna viitoare un festival de teatru – "Povești pentru oameni mari". Însă vrem ca acest lucru să ia amploare. În aprilie sau mai inițiem un festival prin care deschidem Cetatea, deschidem sezonul turistic. Apoi sînt Zilele orașului, care nu seamănă cu ceea ce deja se pare că s-a împămîntenit prin țară, cu mici și bere. Noi organizăm spectacole, intrăm în altă zonă. Țigănie nu o să vedeți la noi – să vindem baloane și mai știu eu ce... Care este componența gărzii? Garda e alcătuită din mulți ofițeri în rezervă. Mă bucur pentru ei, fiindcă trăiesc o nouă viață. Comandantul gărzii a fost comandantul regimentului de vizavi. Au fost artileriști. Sînt și oameni care nu au avut această meserie, dar se pregătesc în fiecare zi, învață. E un lucru interesant, ai cu cine să faci un instantaneu, are cine să-ți dea informații... Ce se mai găsește în Cetate? Există aici un hotel, Hotel Medieval, dar încă nu e introdus în circuit. E folosit doar la evenimente sau cînd sînt cereri. Clădirea Ierihon se renovează toată, la parter va avea un restaurant vienez. În zona șanțurilor sînt deja restaurante și pub-uri, care sînt OK. Urmează să apară și altele. În toamna asta se va face licitația pentru toate aceste obiective. Avem deja un regulament privind mobilierul, terasele. Cum merge turismul în momentul de față? Mi-aș dori să fie în fiecare zi totul plin, sînt hoteluri mici în oraș, în jur, și multe pensiuni de altfel. Încă nu sînt toate pline. Cultură și evenimente Există o viață culturală în oraș? Din cîte știu, aveți o universitate... Da, din 1990. Au reușit să-și facă și cămine, și o sală de sport. Avem și o echipă de baschet care e în prima ligă, susținem masterate și o școală doctorală. La nivel logistic avem tot, dar mai așteptăm ca universitatea să se dezvolte. Ea aduce mai mulți bani decît orice fabrică. Există și un mall, dar nu are sală de cinema. Îi spunem "Orașul din orașul nostru", pentru că în interior sînt străzile din orașul de jos. E construit tot în parteneriat cu noi. Avem un singur cinematograf, care acum se renovează pentru proiecții 3D. Împreună cu Consiliul Județean vom începe construcția unei săli de teatru care va lucra pe proiecte. Ce să vă spun? Nu sînt rețetele mele, ci ale celor cu care am lucrat, ale specialiștilor. Așa s-a întîmplat și în Cetate, și toate proiectele de aici au trecut prin extraordinar de multe mîini, au avut avizul Ministerului Culturii. Nici măcar nu putem să ne gîndim că vom face altfel. În Alba sînt mai multe etnii, mai multe religii? Majoritatea sînt români, puțini maghiari. Puțini romi. O comunitate mică de italieni care au venit aici cu afaceri. În ce privește religia, toți sîntem creștini. Ortodocși, catolici, greco-catolici, protestanți, baptiști. Eu am consilieri de fiecare religie și avem o relație deosebită. Mai naționaliști și mai nervoși sînt cei de dincolo de Carpați care văd o problemă aici; noi trăim împreună. Ce părere aveți despre asocierea cu Dilema veche și despre revistă în general? Am ales-o în cunoștință de cauză. În ea poți să citești și despre România reală, care nu înseamnă numai "bube, mucegaiuri și noroi"... Înseamnă oameni care văd lucrurile așa cum sînt ele, și cu bune, și cu rele. Pentru că nu e în regulă nici să te cantonezi în cele bune, nici să le vezi numai pe cele rele. Din păcate, Alba Iulia (ca și întreaga țară, de altfel...) are încă o problemă cu ce înseamnă evenimentele culturale serioase, nu cele de masă. Le facem și pe cele pentru lume multă, dar și pentru cei care vor altceva. Tropăitul pe scenă nu e totul... a consemnat Iaromira POPOVICI Cele mai multe fonduri europene Alba Iulia deține recordul pe țară în ce privește fondurile europene absorbite. Suma totală este de aproximativ 200 de milioane de euro. Din această sumă, peste un sfert au fost bani destinați restaurării și reconstruirii Cetății din mijlocul orașului, despre care se spune că e cea mai mare din Transilvania (are o suprafață de 110 hectare). În spatele obținerii acestor fonduri se află o echipă de "scriitori de proiecte" condusă de Nicolae Moldovan, șeful serviciului de proiecte comunitare din Primărie. La Festivalul Dilema veche, el a amintit faptul că, pînă în anul 2000, cea mai mare parte a Cetății era practic închisă publicului. Spațiul ei aparținea armatei (ca într-un fel de ocupație internă), iar cei mai mulți locuitori nici nu știau cum arată Cetatea din mijlocul propriului oraș. Primarul Mircea Hava (ales neîntrerupt din 1996) s-a luptat cu Ministerul Apărării pentru redarea Cetății către comunitatea din Alba Iulia. După ce a reușit s-o recîștige, a început să caute proiecte și fonduri pentru a o reconstrui și a o transforma într-un spațiu public prietenos. Bugetul anual de doar 29 de milioane de euro n-ar fi permis aproape nici un fel de dezvoltare a orașului și nici reconstruirea Cetății, așa că edilii s-au gîndit la fondurile europene și la alte fonduri disponibile. Primăria a avut la început un parteneriat cu o fundație care se ocupa de întocmirea proiectelor cu finanțare europeană, după care echipa de specialiști în proiecte europene s-a integrat chiar în subordinea Consiliului Local. Astfel, s-au obținut finanțări din cele mai diverse surse, din Norvegia și chiar Japonia. Nicolae Moldovan spune că în domeniul acestor proiecte care apelează la finanțare europeană e nevoie și de creativitate, de o bună colaborare cu arhitecți, ingineri, experți financiari și de marketing, cunoscători ai legislației și comunicatori buni. Această creativitate a programelor, precizează Nicolae Moldovan, se poate măsura chiar și cantitativ – adică în "grosimea" proiectelor. Unele au fost atît de stufoase, încît au fost cărate în cutii de televizor. Printre secretele obținerii de fonduri stă și cunoașterea unor norme birocratice și evaluarea nevoilor ce trebuie armonizate cu tipul de fonduri care pot fi oferite. E nevoie să rezulte un proiect coerent cu care să te poți prezenta în fața finanțatorului potrivit la momentul potrivit (asta ar fi o altă taină: să știi momentul și finanțatorul potrivit, să fii acolo). Nicolae Moldovan spune că dacă, de exemplu, pe 31 martie 2009, reprezentanții orașului nu s-ar fi prezentat la o licitație organizată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, cu opt cutii de televizoare pline cu proiecte în valoare totală de 57 de milioane de euro, astăzi în Alba Iulia nu s-ar fi lucrat nimic în Cetate, nu s-ar mai fi reconstruit nimic. Un alt secret a fost buna colaborare dintre autoritățile județului. Reprezentanții orașului au avut și proiecte respinse, mai ales în condițiile în care strategia lor e să facă pentru același program cereri de finanțare pentru cîte trei-patru proiecte. După respingerea unui proiect, afirmă Nicolae Moldovan, primul lucru e să scrie contestația. Așa se face că un prim mare proiect respins a fost în cele din urmă recîștigat. Era legat de revalorizarea fostelor șanțuri de apărare ale Cetății, care erau pline de gunoaie și de buruieni, un proiect estimat la început la o valoare de 12 milioane de euro. În cele din urmă, nu s-au cheltuit însă toți acești bani, iar o parte s-a reîntors la bugetul comunității europene. Povestea acestei finanțări a fost foarte complicată, fiind respinsă inițial tocmai de evaluatorii Ministerului Integrării din România, care cheltuise 350 de mii de euro pentru proiecte premergătoare care să ajute Primăria din Alba Iulia să obțină finanțarea. Reprezentații orașului au constatat că, pe motive tehnice, evaluatorii unui minister respingeau o cerere de finanțare pentru care același minister cheltuise deja sume mari, în condițiile în care documentele aveau și avizele altor instituții ale statului, precum Ministerul Culturii și Inspectoratul de Stat în Construcții. Șanțurile de sub zidurile Cetății, în lungime de cinci kilometri și jumătate, sînt astăzi un plăcut loc de plimbare, cu gazon și alei. Iar acesta e doar începutul.

Primarul Mazare, nu se lasa pana nu-si desavarseste "opera" de distrugere completa a ceea ce a mai ramaas din patrimoniul istoric, cultural si arhitectonic al acestui oras. Cazinoul, Casa cu Lei, Hotelul Intim s.a., cladiri cu valoare emblematica pentru orasul Constanta,astazi sunt in ruina, abandonate, cu placaje in loc de ferstre, gratie ignorantei criminale a peste 10 de domnie a lui Mazare impreuna cu camarila pe care si-a construit-o in jurul sau. De la GROPARUL Constantei, cunoscut ca un impatimit al cluburilor de noapte si al destrabalarii asa cum dealtfel, ii place sa se afiseze,pe toate canalele naationale de Tv, in mod dezonorant la adresa constantenilor,nu poti spera mare lucru. Mai grav este ca specialistii in urbanism, arhitectura,cultura accepta cu resemnare situatia aberanta si rusinoasa in care GROPARUL a reusit sa ne aduca. Prin construirea turnurilor,in loc de parcuri, va creste in mod semnificativ traficul de persoane (locatari, functionari, etc.)si in special, autovehicule, in raport cu o trama stradala insuficienta, conceputa in urma cu o suta de ani, iar Peninsula , va deveni, cu siguranta, mai poluata si compromisa pentru totdeauna, ca si zona de promenada. Pacat si inca un motiv sa iesim la vot !

Draga Olguta, ai supt prea mult Puta???.... Invidiosii scriu, nu "scrie" dar cand iti petreci timpul cu alte halea decat cu cartea, ies tot felul de bazaconii din tine. Pentru restul de oameni cu carte din Constanta - adevaratii constanteni si celor ce le pasa intr-adevar de soarta orasului- poate aveti cumva noroc si ceva influenta in ceea ce priveste rezultatul alegerilor.