Copilărie distrusă de o boală rară. Povestea unei fete condamnată să trăiască în întuneric

Pentru Andreea Scripcaru, o adolescentă, în vârstă de 18 ani, din Constanța, copilăria nu a fost deloc roz, deoarece aceasta s-a născut cu o boală rară, care i-a schimbat complet viața și a condamnat-o să trăiască în întuneric.

Drama familiei Scripcaru a început când s-a născut Andreea. Copila a fost diagnosticată cu retinopatie pigmentară, o boală pentru care medicii nu au reușit nici până în ziua de astăzi să găsească un tratament. Iar necazurile părin-ților Andreei nu s-au oprit aici. Nadia Scripcaru a adus-o pe lume pe cea de-a doua fiică, pe Georgiana, însă a observat că cea mică este foarte agitată, nu doarme, iar când doarme nu se odihnește. Părinții fetiței s-au dus cu ea la mai mulți medici, însă nimeni nu a putut pune un diagnostic clar. Într-un final, un medic le-a recomandat părinților să se mute la mare, deoarece aerosolii îi vor face bine copilei. Aceștia n-au stat prea mult pe gânduri, au vândut tot ce-au avut și s-au mutat, în urmă cu opt ani, la Constanța.

"Fetița nu dormea noaptea, era agitată mereu și ne-am dus cu ea la medici, pentru că nu știam ce poate să aibă. Medicii nu i-au pus un diagnostic clar la vremea respectivă. Ne-au spus că aerosolii i-ar face bine, iar astfel am vândut tot și ne-am mutat la mare. După câteva luni au început să se vadă și rezultatele. Fetița începuse să fie mai liniștită", a povestit Nadia Scripcaru, mama fetelor.

O copilărie în întuneric

Dacă pentru Georgiana rezultatele pozitive aveau să se vadă la scurt timp după mutarea la mare, boala Andreei s-a agravat și mai tare. La vârsta de 12 ani, când se întorcea de la școală, copila a orbit brusc și definitiv. De atunci, aceasta trăiește în întuneric, iar fiecare zi este o luptă.

"Andreea, fiica cea mare, s-a născut cu mai multe malformații. Ne-am dus cu ea la mai mulți medici oftalmologi și într-un final ne-au spus că suferă de retinopatie pigmentară, o boală foarte rară. Până la vârsta de 12 ani ea a avut o vedere normală. Boala s-a declanșat, deci, mult mai târziu. Într-o zi, când venea de la școală și urca scările din bloc, a rămas brusc fără vedere. A început să țipe și să plângă. Am ieșit repede din casă să văd ce se întâmplă și mi-a spus:«Mamă, eu nu mai văd scările. Nu mai văd nimic!»", și-a amintit, îndurerată, mama adolescentei.

Povești pentru copiii nevăzători

Părinții au înscris-o la o școală specială de nevăzători, din Buzău, pentru că și-au dorit ca Andreea să nu se rupă de copii și de învățătură. Deși nu s-a re-semnat nicio clipă, adolescenta a învățat să trăiască departe de lumina zilei. Aceasta citește zilnic Biblia în Braille și își do-rește să scrie povești pentru alți copii nevăzători, însă pentru a face acest lucru are nevoie de o mașină de scris Braille, pe care părinții nu și-o permit momentan.

"Ea a urmat până în clasa a IV-a cursurile unei școli normale. Apoi, am înscris-o la o școală de nevăzători, din București. Între timp, am aflat că există o școală și mai bună la Buzău și am transferat-o acolo, pentru că noi ne-am dorit să rămână la școală, să fie prin-tre copii, să învețe. Acum este acasă, pentru că se descurcă tot mai greu. Eu am renunțat la locul de muncă pentru a avea grijă de ea. Avem Biblia în Braille acasă și citește în fiecare seară. Ea își dorește foarte mult o mașină de scris Braille, pentru că vrea să scrie poezii și povești pentru copiii nevăzători", a mărturisit Nadia Scripcaru.

"Încă sperăm să se găsească un tratament…"

Deși au o situație materială destul de precară, părinții Andreei își doresc să se găsească un tratament pentru boala fetei, să facă toate eforturile pentru a-l cumpăra, pentru că încă speră ca fiica lor să-și recupereze măcar parțial vederea.

"Ne doare faptul că niciun medic nu ne-a spus care ar fi soluția, cum ar putea să-și revină Andreea. Noi vrem să știm că există o posibilitate de a se opera, pentru ca mai apoi să facem toate eforturile. Ea plânge mereu și ne întreabă de ce are tocmai ea boala aceasta", a spus Nadia Scripcaru.