Coșarul secolului XXI poartă blugi și telefonul îi sună pe ritm de manele

A fost odată ca niciodată... așa se poate vorbi despre coșari. A fost cândva un șlagăr: "Hei, coșar, coșar/Prin oraș hoinar, hoinar/L-a văzut un om într-un car/Și s-a luminat/Hei, coșar, coșar/Prin oraș hoinar, hoinar/El dă omului vise noi/Oricând și oricui/Ți-a ieșit coșaru-n drum/Și-ți închipui că de acum/Griji, nevoi, necaz, durere/Se vor duce ca un fum/Când pe stradă îl întâlnești/Mulțumit ai să zâmbești/Fiindcă omului îi place/Ca să creadă în povești". A fost cândva un mărțișor pe care doamnele îl purtau în piept de Mărțișor.

În prezent, meseria de coșar aproape că a dispărut și, odată cu ea, a dispărut și farmecul și misterul care-l înconjurau pe omul cu fața neagră de funingine, care abia se târa pe trotuare. Acum, coșarii sunt apelați pe telefonul mobil. Mai aduce coșarul modern norocul?
Ministerul Muncii recunoaște coșeritul ca meserie, fiind inserată în indexul meseriilor la codul 714301.
Se pot număra pe degetele de la o singură mână coșarii din Constanța. Ei mai trăiesc de pe urma firmelor care au încheiat contracte de prestări servicii cu firma de distribuție gaze naturale. În momentul în care se face recepția lucrării, firma trebuie să dea un aviz de specialitate, ocazie cu care intră în scenă și coșarii.
Petru Cucoș a lucrat mai demult la Congaz. Acum, mai câștigă un bănuț din curățatul coșurilor. Nu are nimic din felul în care mi-am închipuit că trebuie să arate un coșar. Poartă haine sport și aproape tot timpul este apelat pe cele două telefoane mobile, dintre care unul răsună a manele.
Are trac, nu înțelege ce vrem de la el, însă răspunde ca la școală la orice întrebare.
Ne povestește că pescărușii și porumbeii morți găsiți pe coșuri i-au dat mai mari bătăi de cap decât funinginea. "Arderea pe gaz este totală, însă în cazul coșurilor de cărămidă, mortarul și liantul se macină. Dacă nici coșul nu este executat corect, problemele sunt mult mai mari", ne spune Ion Uleru, patronul lui Petru Cucoș.

Atacat de pescăruși
Meseria de coșar presupune riscuri mult mai mari decât în urmă cu 30 – 40 de ani. "Înainte erau case de doi metri înălțime. Cădeai și te ștergeai de praf. Acum, casele au 15 metri înălțime". De aceea, uneori, coșarul devine un veritabil alpinist. Pentru siguranța lui se leagă cu o centură de siguranță, mai ales atunci când curăță coșul unui hotel din Mamaia înalt de 40 de metri.
O altă amenințare a venit din partea pescărușilor. Pe acoperișul imobilului deținut de Fălina Petrache, cumnatul lui Gheorghe Hagi, o familie de pescăruși își făcuse cuib. În momentul în care coșarul a vrut să deschidă geamul mansardei pentru a ajunge pe acoperiș, s-a trezit atacat de pescăruși, care au început să zboare în cerc deasupra lui și, totodată, au regurgitat pești pe toată casa.

Câștig de minim 50 de lei
În schimb, instrumentele de lucru au rămas cam aceleași: o perie de plastic, o funie și o bilă de oțel. Numai pămătuful cu pene de gâscă a fost schimbat cu bila de oțel. Necesitatea folosirii unei greutăți care să împingă cadavrele de zburătoare care au rămas pe coș este dată și de înălțimea coșurilor, unele de peste 10 metri.
Pentru curățarea coșului unei sobe, un coșar câștigă maxim 30 de lei, iar pentru o lucrare mai complexă 50 de lei. De regulă, nu are mai mult de două – trei lucrări pe lună. Toamna, când proprietarii vor să-și pună la punct sistemul de încălzire, un coșar poate fi solicitat de maxim cinci ori e lună. Cine nu se asigură că are coșul desfundat, o simte mai apoi pe propria-i piele.