File din viață. Constănțeanca Stela Popa, la împlinirea a 100 de ani

Chiar în ziua aniversării sale, am avut şansa de a o cunoaşte pe distinsa veterană. Micuţă de înălţime, dar cu sufletul mare, femeia ne-a primit cu braţele deschise în casa ei. Cu această ocazie, am încercat să aflăm care este secretul longevităţii sale şi am avut surpriza de a afla că nu există o „reţetă” miraculoasă pentru a trăi 100 de ani. În cazul ei, nu a făcut altceva decât să fie o mamă dedicată, atentă, să treacă provocărilor unui război şi să supravieţuiască unor vremuri grele. Mai târziu, după ce s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial, a trăit şi mulţi ani frumoşi. Practic, s-a bucurat intens de fiecare zi pe care a trăit-o alături de soţul său şi fiicele sale.

Desigur, ca pentru orice om, acest centenar a însemnat multe urcuşuri, dar şi coborâşuri în viaţă, esenţa longevităţii fiind, însă, dragostea faţă de cei din jur şi credinţa în Dumnezeu.

Iată care este povestea ei: „M-am născut în satul Băltăgeşti, judeţul Constanţa şi am avut o viaţă frumoasă. În adolescenţă m-am îndrăgostit şi la 17 ani m-am căsătorit. Alesul meu avea 27 de ani, la momentul respectiv. Era cu zece ani mai mare ca mine. Am fost împreună 57 de ani, toţi frumoşi, fără certuri. Ne-am înţeles extraordinar unul cu altul. Bărbatul meu a fost trimis pe front, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde a fost rănit. Îmi aduc aminte că a fost o perioadă tare grea. Când s-a născut primul copil, el era în război. După trei luni de la nuntă, a plecat pe front şi s-a mai întors după doi ani, rănit. După aceea, a muncit din greu ca tâmplar, zi şi noapte. Făcea uşi, geamuri, ferestre, de toate. A fost un meseriaş foarte bun. Şi eu am vrut să lucrez, dar el a vrut să stau acasă lângă copii şi aşa am făcut. Acum, am o familie numeroasă, patru fete, cinci nepoţi şi cinci strănepoţi. Mă consider o persoană fericită că am atâtea flori aici, lângă mine. Aşa le spun eu tuturor, că ei sunt floricelele mele. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că îmi dă, în continuare, zile să văd, să vorbesc. Este adevărat, aud mai puţin, dar reuşesc să mă înţeleg cu toată lumea”.

Acestei doamne deosebite a Constanţei îi urăm, cu deosebită considerație, multă sănătate și numeroase alte momente minunate alături de frumoasa-i familie.