Flota comercială a României, acum 20 de ani

Marinari chemați într-o nouă aventură pe navele unei companii muribunde

330
Marinari chemați într-o nouă aventură pe navele unei companii muribunde - flota-1567961795.jpg
În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 


Aflată în reorganizare și lichidare judiciară, compania Navrom are mari dificultăți în a găsi echipaje de schimb pentru navele arestate prin diverse porturi ale lumii. O parte dintre marinarii aflați la mii de kilometri de casă au depășit perioada de contract și trebuie, musai, repatriați, mai ales că, prin HG nr. 847, Navrom-ului i-au fost alocați 9.854.000.000 lei pentru aprovizionarea a 28 de nave, repatrierea personalului excedentar și schimb de echipaje. 


Cei solicitați să se îmbarce pe navele companiei strâmbă din nas și întorc spatele. Au toate motivele să reacționeze în acest mod. Ei știu că CNM Navrom nu are bani să-și plătească salariații, că numeroși marinari plâng după bani și că sunt slabe speranțe ca aceștia să mai vadă vreodată vreun leu din operațiunea de lichidare judiciară. Alții, însă, se tem să refuze îmbarcarea. Sunt cei care speră că, prin reorganizarea juridică a Navrom, vor beneficia de prevederile Ordonanței nr. 9, care le asigură 6 - 20 de salarii. Dacă nu semnează contractul de îmbarcare, li se desface contractul de muncă și "adio!" protecție socială. Iar dacă pleacă pe mare, nu au nicio certitudine că vor primi "mormanul" de salarii. 


Ionel Chițu, directorul general al CNM Navrom, afirmă că temerile marinarilor trimiși la schimb sunt nejustificate și că ei pot fi siguri că își vor primi drepturile bănești pe perioada îmbarcării. Conform Legii privind reorganizarea și lichidarea judiciară, judecătorul sindic are obligația să asigure conservarea patrimoniului și plata personalului angajat în acest scop. 


Deci, marinarii care participă la siguranța și paza navelor, din momentul declanșării procesului de lichidare judiciară, au prioritate la plată. Mai mult, pentru plata lor se poate recurge la vânzarea unor active. Rămâne de văzut dacă navigatorii se vor lăsa convinși de aceste argumente și vor porni într-o nouă aventură pe cargourile unei companii muribunde. (19 decembrie 1998)


Consiliul de administrație al Navrom a demisionat 


Consiliul de conducere al companiei de navigație Navrom (Ionel Chițu - președinte, Laurențiu Zamfir - membru, din partea FPS București, și Fănica Constantin - membru, din partea Bancorex) a demisionat în cursul zilei de 10 decembrie 1998. 
Gestul este motivat prin faptul că toate planurile de reorganizare propuse FPS-ului, Bancorex-ului și Tribunalului Constanța nu au fost luate în considerație. Este, în fapt, o modalitate de protest față de neimplicarea instituțiilor nominalizate în conservarea patrimoniului companiei.


În ședința din 18 decembrie 1998, judecătorul sindic va fi nevoit să numească un administrator, în condițiile în care se dorește reorganizarea judiciară, sau un lichidator, dacă se va trece direct la lichidarea judiciară. Practic, întreaga responsabilitate privind administrarea companiei a fost aruncată în "curtea" Tribunalului. 


Ionel Chițu și-a păstrat funcția de director general. Împreună cu directorii executivi, va gestiona fondurile primite de la Guvern pentru a asigura hrană și apă la bordul navelor arestate prin diverse porturi ale lumii.


De la începutul declanșării procedurii de lichidare judiciară solicitată de Bancorex, la cererea FPS, compania Navrom a pierdut patru nave. Până la Anul Nou, sunt perspective să se mai piardă alte două-trei. (11 decembrie 1998) 


De ce s-a "înecat" compania Navrom?


"Pentru compania Navrom, următorul pas nu mai există - ne-a declarat directorul comercial Petrică Munteanu. Așteptăm cu toții, pentru că nimeni nu vrea să ia o decizie. Nu se înțelege că această companie, indiferent cum, trebuie să-și desfășoare activitatea chiar dacă aceasta se reduce la menținerea siguranței navelor și a vieții la bord". 


Referitor la lichidarea judiciară a companiei, Munteanu a afirmat: "Pentru instanța de judecată, între un divorț și situația Navrom-ului nu este niciun fel de diferență. Sunt proceduri pe care nimeni nu le poate evita. Dacă cineva intervine și face o contestație, trebuie luată în considerație, acceptată sau respinsă. Asta înseamnă amânări, amânări și amânări". 


Răspunzând întrebării noastre privind cauza dezastrului companiei, Munteanu a declarat: "Îmi pare rău că trebuie să fiu în dezacord total cu opinia celor care conduc din toate punctele de vedere, începând cu reprezentanții Guvernului și terminând cu cei ai FPS. Cu mult înainte să se gândească să-i aducă pe «specialiștii» de la ABN Amro Bank, existau planuri concrete, amănunțite privind ceea ce trebuie făcut pentru reorganizarea Navrom. Nimeni n-a vrut să ia în considerare aceste planuri. S-au propus și proiecte de privatizare în condiții atractive. Navele vechi trebuiau vândute de mult, atunci când era piața bună și se puteau vinde la prețuri mult mai bune. În 1995, alta era situația. Nimeni nu a vrut să înțeleagă faptul că flota este o activitate aparte. Unii au crezut că, dacă se pricep la fotbal, sunt specialiști și în shipping. Uite că lucrurile au stat altfel, iar lipsa de decizie și responsabilitate și-a spus cuvântul. Indiferent ce s-ar spune despre management, atâta vreme cât totul s-a făcut cu aprobări care s-au primit sau nu, nu se putea obține alt rezultat. Dacă cineva ar scoate «de la cutie» o flotă nouă, fără datorii, și ar introduce-o în același sistem de administrare, finalul ar fi același". (31 decembrie 1998) 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2913 secunde