Viața adolescenților abandonați de părinți. "Am ajuns rece, agresivă și în anturaje ciudate"

193
Viața adolescenților abandonați de părinți.
"Opinia copiilor și tinerilor din sistemul de protecție a copilului contează" – aceasta a fost tema unei dezbateri organizate, recent, de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, alături de Federația Internațională a Comunităților Educative din România și Universitatea "Ovidius" Constanța.


La dezbatere au fost prezenți adolescenți din sistemul de protecție din județele Constanța, Tulcea, Brăila, Călărași, Ialomița, Buzău, Vrancea și București. Laura are 16 ani, este din Buzău și spune că ajungerea ei într-un centru de plasament a însemnat "salvarea de la moarte". 


"Mama mea a plecat la muncă, în Italia, când aveam 6 ani. Până la acel moment, copilăria mea a fost foarte fericită, dar apoi m-a lăsat în grija unor mătuși. M-a abandonat. Atunci am decis că nu o mai iubesc și că nu o să mai iubesc pe nimeni așa că m-am purtat în consecință. Am devenit extrem de rece, distantă, nepăsătoare. Eram agresivă verbal dar și fizic iar pe mătușile mele pur și simplu le respingeam. Nu vorbeam niciodată cu ele și îmi căutam mereu locuri în care să mă ascund de ele, să mă închid. Am intrat în anturaje ciudate, am făcut lucruri urâte. Atunci, ele au decis să plec la mama, în Italia", povestește fata. Ea spune că în Italia și-a făcut o gașcă de tineri certați cu legea, motiv pentru care mama ei a decis să o aducă în țară, la un centru de plasament. 


"Și de acolo am fugit; nu aveam voie să ies decât cu bilet de voie dar eu am zis că nu mă face pe mine responsabilă o bucată de hârtie. Văzând că lipsesc, cei de la centru au chemat Poliția. M-au găsit într-un parc cu niște prieteni și m-au dus înapoi, apoi mi-au povestit cine sunt oamenii aceia cu adevărat și am aflat și ce au făcut ei după ce eu am ajuns la centru. A fost momentul în care am realizat că sosirea mea la centru a însemnat de fapt salvarea vieții mele", a povestit Laura. Adolescenta spune că în centrul de plasament a învățat ce înseamnă să împarți, să respecți regulile, să fie responsabilă.


Nicoleta are 19 ani. Este din Brăila, iar mamă și tată îi sunt un cuplu care au crescut-o de la naștere, asistenții maternali profesioniști. "Sunt în vârstă acum. Au peste 70 de ani, dar ei sunt părinții mei adevărați. M-au crescut cu reguli foarte stricte, de la care nu se abăteau dar eu știam mereu, de la ei, toate riscurile la care m-aș fi supus dacă nu le-aș fi urmat sfatul: știam ce mi se poate întâmpla dacă umblu noaptea pe străzi, dacă fug de acasă și nu mai am protecția lor și așa mai departe, pentru că mi-au explicat, au fost deschiși cu mine și m-au educat astfel încât să știu să discern între bine și rău. Sunt mândră de ceea ce sunt azi și sunt datorită lor, datorită sistemului de protecție care mi l-au oferit ca părinți", a spus Nicoleta, studentă acum în anul II la Facultatea de Medicină Dentară. 


După sesiunea de discuții libere, în care tinerii au povestit despre ce înseamnă perioada adolescenței, au primit sarcina să dea o formă vizibilă trăirilor lor. 


"Dezbaterile organizate în cadrul acestui proiect au avut drept scop conștientizarea și mobilizarea societății civile în cunoașterea, abordarea, rezolvarea și reducerea problemelor pe care le întâmpină adolescenții din sistemul de protecție", a declarat directorul general al DGASPC Constanța, Petre Dinică. Acesta a mai precizat faptul că adolescenții trebuie ascultați și trebuie să fie înconjurați de exemple pozitive, pentru că "noi, adulții de azi, căutăm mereu să aducem în prim plan ceea ce este rău, lucrurile rele și uităm să le arătăm ceea ce este bun, frumos. Cred că simt și ei nevoia să le arătăm și lucrurile bune pe care le fac, să îi lăudăm mai des".


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.2501 secunde