Polițistul Florin Meliu s-a ridicat la ceruri

S-a făcut polițist pentru a duce mai departe meseria din familie, tatăl lui lucrând în cadrul Serviciului Poliției Rutiere. A iubit mult meseria pe care și-a ales-o și, pe parcursul celor patru ani de muncă, a depus eforturi pentru a-i preveni pe alții că, din neatenție, într-o fracțiune de secundă, se poate întâmpla o nenorocire. Din păcate, soarta a fost nedreaptă cu el și, la numai 26 de ani, firul vieții s-a rupt, lăsând în urma lui o soție însărcinată în două luni, părinți, colegi și prieteni îndurerați. Agentul Florin Meliu de la Serviciul Poliției Rutiere a murit, ieri dimineață, în secția Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța. Tânărul a ajuns pe patul de spital, în comă de gradul trei, la data de 31 martie, în urma unui grav accident de circulație care a avut loc în dreptul complexului comercial Metro 1, din Constanța. Tânărul se afla în concediu de odihnă și conducea un autoturism Daewoo Nubira cu numărul CT 31 MGF. În dreptul complexului Metro 1, șoferului i-a apărut în față, pe banda a doua de mers, un autoturism care a ieșit din parcarea hipermarketului. Pentru a evita coliziunea, polițistul a tras stânga de volan. În acest moment, tânărul a pierdut controlul mașinii, care a intrat pe contrasens, unde a fost lovită în plin de un tir, care circula regulamentar. Florin Meliu a fost transportat, imediat, la spital. Cadrele medicale susțin că polițistul avea un grav traumatism cranian deschis, fractură la nivelul coloanei cervicale și fracturi costale cu perforarea plămânilor. Mai mult, o parte a creierului său era inundat de sânge și cât timp a mai trăit, el a fost menținut în viață cu ajutorul aparatelor medicale. Colegii de la Poliția Rutieră spun că-l vor purta veșnic în suflet "În această dimineață am aflat cu durere despre dispariția prematură a colegului nostru, agentul de poliție, Florin Meliu, în urma unui tragic și stupid accident de circulație. S-a stins pe stradă, în locul în care și-a făcut cu atâta pasiune meseria. Dumnezeu a hotărât să-l ia la El, lăsând însă în urmă o familie deznădăjduită și un colectiv care îl va purta veșnic în suflet. În cei patru ani petrecuți în cadrul poliției constănțene a "ars" intens și și-a făcut meseria animat fiind de gândul că lucrurile pot fi mai bune, că oamenii se pot schimba și pot deveni mai buni. A crezut întotdeauna că și la serviciu putem fi o familie, cu bunele și relele ei, și Dumnezeu ne este martor că așa vom fi. Cuvintele sunt de prisos acum. Sincere condoleanțe familiei și multă putere pentru a trece peste acest tragic eveniment. Și poate ca niciodată nu au fost mai actuale versurile Magdei Isanos." Murim... ca mâine "E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi, poate chiar mâine, pomii de pe-alee acolo unde-i vezi or să mai stee voioși, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne, atâta soare o să mai fie-n lume după noi; cortegii de-anotimpuri și de ploi, cu păr din care șiruie răcoare… Și iarba asta o să mai răsară, iar luna tot așa o să se plece, mirată, peste apa care trece noi singuri n-o să fim a doua oară. Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate găsi atâta vreme pentru ură, când viața e de-abia o picătură între minutu-acesta care bate și celălalt și-mi pare ne-nțeles și trist că nu privim la cer mai des, că nu culegem flori și nu zâmbim, noi, care-așa de repede murim." Dumnezeu să-l ierte!