Cronică de peste Atlantic (XIV)

Foileton de Gabriela S.

Nou sau vechi?
De câte ori se întâmplă să ne implicăm într-o relație personală sau o situație aparte la serviciu, ni se prezintă alternativa de a renunța să mai încercăm să reparăm ce nu merge și să acceptăm eșecul, explicându-ni-se că cel mai ușor ar fi să urmăm direcția simplă ("the easy way out") fără complicații, fără extra efort și, mai presus de toate, fără dureri de cap, anume renunțarea.
Să luăm un exemplu din prima categorie: o relație în stadiul avansat de căsătorie; una care a început cu o dragoste evidentă, intensă și onestă. După numai doi ani de la nunta aceea de vis – când rochia albă de mireasă adăpostea un suflet pur, nepătat de neînțelegeri, în timp ce costumul lui era croit din pură generozitate, cavalerism și dorința de a-și proteja viitoarea soție și familie la infinit, dincolo de viață și de moarte - cei doi se găsesc la o cumpănă în timp, o răspântie de drumuri unde fiecare se întreabă: oare să meargă mai departe pe aceeași cale sau să lase amurgul să se aștearnă peste jăratecul fumegând de reproșuri nerostite al dragostei lor?
Ambii îndrăgostiți au fost fideli unul altuia, din respect și pentru că inima le tresărea încă în zilele când se întâlneau la cină, după o zi petrecută în vâltoarea vieții lor tinere și a lumii exterioare în care erau încă recunoscuți de semenii lor ca un cuplu de admirat. Radiau de fericire să se regăsească acolo unde se puteau feri de ochii curioși ai lumii și să-și destăinuiască izbânzile și eșecurile recente.
Totul a fost perfect până într-o zi, când s-a abătut furtuna destinului, întruchipată în tentație irezistibilă și atrasă de slăbiciunea strecurată prin crăpăturile banalei obișnuințe, nu neapărat plictiselii, care îi amorțise în rutină pe cei doi protagoniști. Unul dintre ei a uitat să-și observe constant partenerul, știindu-l mereu acolo pentru el, la bine și la rău, așa cum își promiseseră unul altuia cu ceva timp în urmă. Unul dintre cei doi este aproape de a cădea în mrejele "noului", uitând parțial sau aproape complet de ceea ce are deja, îmbătat fiind de aroma unui parfum pe care nu-l mai simțise. Ce sa facă?
Un exemplu din a doua categorie numită mai sus: O zi ca oricare alta la serviciu, dominată de stres, la începutul unui nou proiect care va dura câteva luni și de a cărui finalizare eficientă depinde următoarea promovare. După mulți ani în aceeași companie în care angajatul a urcat scara managerială, începând de la capătul nesemnificativ și aflându-se la mijloc, spre cea mai înaltă treaptă posibilă, suna telefonul. La capătul celălalt al firului se afla un agent de recrutare.
Puțin iritat de faptul că a fost deranjat dintr-un lanț de gânduri și idei care promiteau să-l conducă spre rezolvarea unor probleme în proiectul la care lucra, răspunde agentului într-o manieră tăioasă, scurtă și la obiect, așteptând ca el să-i înțeleagă urgența și faptul că nu are mai mult de două minute la dispoziție.
Agentul pare că i-a înțeles graba și îi propune să sune el, după orele de serviciu sau în zilele următoare, în vederea unei discuții mai extinse, legate de o oportunitate profesională la o companie similară cu cea unde lucra, unde o creștere majoră la salariu și o funcție mai importantă îi sunt garantate. Să nu uităm că acest agent ar taxa viitoarea companie angajatoare, în eventualitatea unui răspuns afirmativ din partea lui, în jur de 20% din salariul anual pe care angajatul îl va câștiga, aceasta fiind răsplata din partea companiei pentru că a adus un angajat de calitate care a reușit să își facă datoria pentru cel puțin trei luni de la data angajării.
Personajul nostru închide telefonul și își vede de treburile din acea zi. Spre sfârșitul programului, șeful apare în biroul lui și îi cere să ia în lucru un nou proiect, pe lângă cel existent, și să îl termine în numai o săptămână. În mod normal, acest proiect suplimentar ar dura trei luni. Asta implică multe ore de muncă în plus, fără somn, până la terminarea și celui de-al doilea proiect apărut în ultima secundă.
După aproape o săptămână, când reușește, prin eforturi supranaturale, să îl facă pe șef fericit că ambele proiecte merg cum trebuie, timp în care angajatul a slăbit cinci kilograme și a pierdut o grămadă din podoaba capilară, din pricina stresului, lipsei de nutriție și de somn, își amintește de agentul de recrutare care îl ținuse din treabă săptămâna precedentă. Hmmm..., să îl sune oare?

Va urma
(Foiletonul Gabrielei S. poate fi citit în edițiile de week-end și de luni ale ziarului "Cuget Liber")