Portul Constanța, privit din "Cuibul reginei"

Din 1996, "Cuibul reginei", o clădire construită în port pentru membrii casei regale, adăpostește un muzeu. Ridicat în anii 1909-1910, "pavilionul regal", cum s-a numit la origine clădirea, a fost un omagiu oferit de către autoritățile portuare Familiei Regale, care iubea Constanța și marea. După Primul Război Mondial clădirea a fost reconstruită, ca în timpul regimului socialist să se decidă demolarea ei definitivă. Cu toate acestea, însă, ea supraviețuiește parțial, pentru că inginerii socialiști vroiau să o păstreze din motive logistice, pentru alte construcții din zonă. Anul deschiderii Muzeului Portului a fost ales pentru a marca o aniversare importantă pentru port: "La 1896 încep, în mod oficial, lucrările de construcție a portului. La împlinirea a o sută de ani ceea ce a mai rămas din «Cuibul reginei» s-a transformat în muzeu. Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la încheierea oficială a lucrărilor, din 1909\", spune George Varsami, custodele muzeului.
Expoziția permanentă este organizată în ordine cronologică, din antichitate și până în vremuri contemporane și reflectă istoria portului. Muzeul Portului oferă publicului în primul rând imagini de epocă și reproduceri după documente importante sau planuri de construcție. În prima sală, dedicată istoriei antice și medievale, pot fi văzute amfore grecești și romane, alături de imagini medievale. Pânzarul moldovenesc, de exemplu, este prezent pe o reproducere după o frescă dintr-o mănăstire bucovineană.
În următoarea încăpere sunt prezentate începuturile istoriei moderne ale portului, cu diferitele planuri, trasate de arhitecți români și străini. Aflăm aici că portul a fost construit după un plan elaborat original de I. B. Cantacuzino, dar modificate ulterior de Gheorghe Duca și Anghel Saligny. "Saligny a fost ajutat de o întreagă grupare de ingineri formidabili, la vremea respectivă. Din păcate, numai numele s-a păstrat aureolat de glorie. De exemplu, el devine director al lucrărilor în 1899. Până atunci directorul lucrărilor fusese inginerul Gheorghe Duca". Tot în această sală se găsește și un birou de epocă, ce fusese luat de sovietici din port și dus la București, dar care a fost adus înapoi, pentru a fi expus.
În a treia încăpere vizitatorul are în față o frumoasă piesă de mobilier, care fusese luată, ca și biroul, din port de către sovietici, dar a fost readus la Constanța pentru a fi expus. În vitrina acestuia se pot vedea lucrări de epocă de referință pentru navigație și activitățile portuare, de genul "Lloyd’s register" și altele. Ultimele două încăperi sunt dedicate perioadei interbelice și celei socialiste.
Din păcate, muzeul se află într-o locație la care se ajunge destul de greu. În stânga Porții 1, vizitatorul trebuie să o ia de-a lungul digului, fiind flancat pe partea dreaptă de mormane după mormane de gunoi. Ajungând la capăt, acesta are în față o clădire mică, dar cochetă și primitoare, care ascunde multe lucruri interesante. Din cauza locației sale, muzeul este vizitat mai ales de cunoscători și de turiști străini. "Pentru că aici suntem în apropierea terminalului de pasageri, mulți turiști care vin la Constanța și care nu pleacă imediat cu autocarele spre alte destinații se opresc aici și sunt curioși să cunoască istoria portului".
Varsami își amintește cu amu-zament episodul cu un grup de turiști americani care s-au interesat de vârsta portului tomitan, și când au aflat că este vorba de peste două milenii și jumătate, replica lor a fost "Noi nu avem decât două sute de ani de istorie, dar suntem foarte mândri de ea". 2600 de ani de istorie ar merita atâta mândrie din partea noastră, încât să vizităm, măcar o dată, Muzeul Portului.