Specializarea unui lucrător în Coreea de Sud a degenerat în… muncă

Un litigiu de muncă aparent minor, cu un tânăr lucrător român, pune în mare încurcătură compania mixtă româno – sud coreeană "Daewoo-Mangalia Heavy Industries". La data de 2 august 2007, muncitorul Dragoș Țațu s-a adresat instanței de judecată solicitând anularea dispoziției de concediere, reintegrarea în muncă și obligarea angajatorului să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

Sămânța de ceartă
Muncitorul fusese trimis de "Daewoo-Mangalia Heavy Industries", în baza unui act adițional la contractul individual de muncă să participe la un "program de perfecționare profesională" în Șantierul Naval Okpo, din Coreea de Sud. În timpul "pregătirii", Dragoș Țațu a intrat în conflict cu "formatorii" coreeni. În fața judecătorilor, el a declarat că: "Odată ajuns acolo a constatat că nu era vorba despre niciun curs de specializare sau de formare profesională, ci doar de muncă grea, fiind pus să facă curățenie și jignit permanent. Când a insistat să urmeze un curs de formare profesională, i s-a transmis că a venit la muncă, nu să învețe și, în data de 14 și 15 iunie 2006, a fost trecut absent nemotivat, deși era prezent la locul de pregătire."
Țațu a susținut că le-a solicitat coreenilor să-i prezinte mecanismele și instalațiile de la locul de pregătire, însă a fost refuzat, așa încât a considerat că are și el dreptul să refuze sarcinile primite de la maistrul principal. Drept urmare, s-a considerat că românul și-a încălcat obligațiile contractuale și a fost repatriat, iar "Daewoo-Mangalia" i-a desfăcut contractul individual de muncă.

Un altfel de contract
Tribunalul Constanța a audiat părțile și martorii, a cercetat probele. Piesa principală din dosar, căreia magistrații i-au acordat o mare atenție este actul adițional la contractul individual de muncă. După cum o demonstrează Sentința civilă nr. 1919, pronunțată în ședința publică din 31.10.2007, instanța de judecată a dorit să clarifice, mai întâi dacă activitatea la care a participat muncitorul român în Coreea de Sud a fost muncă sau perfecționare profesională și dacă nu cumva actul adițional la contractul individual de muncă este altceva decât scrie negru pe alb. De răspunsul la aceste întrebări depindea judecarea faptelor, a modului în care părțile din contract și-au respectat obligațiile, încadrarea juridică a celor întâmplate și soluția.
Instanța a constatat că "deși părțile s-au ferit a califica programul de pregătire ca fiind unul de muncă (…) reiese evident că s-a încheiat un contract în folosul «formatorului» (șantierul naval din Coreea – n.n.), prin care cursantul se obligă să presteze acestuia muncă în locurile stabilite de «formator», compania trimițătoare ("Daewoo-Mangalia" - n.n.) obligându-se să plătească în schimbul salariatului său o indemnizație numită «diurnă»."
În baza analizei efectuate, instanța a constatat că, de fapt, muncitorul și "Daewoo-Mangalia" "nu au încheiat un act adițional la contractul individual de muncă, ci un contract de prestări de servicii în folosul unui terț". De asemenea, se afirmă că angajatorul nu a făcut dovada urmării de către muncitor a vreunui curs teoretic de formare profesională, ci doar de protecția muncii – care este obligatorie pentru lucrul în șantier.

Dura lex
Instanța a ajuns la concluzia că lucrătorul avea nu doar dreptul, ci și obligația să solicite să i se asigure pregătirea teoretică, în condițiile în care șantierul din Coreea organizase doar programul de muncă, de 9 ore pe zi.
Drept urmare, ea a considerat concedierea ca fiind netemeinică și nelegală, a anulat dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă și a dispus reprimirea muncitorului la lucru. În plus, angajatorul este obligat să-i plătească lui Dragoș Țațu despăgubirea solicitată.
Sentința Tribunalului Constanța are consecințe extrem de grave pentru "Daewoo-Mangalia Heavy Industries", pentru conducătorii ei, dacă rămâne definitivă. De ce? Pentru că instanța afirmă că în cazul judecat nu ar fi fost vorba de perfecționare profesională, ci de muncă în toată regula. Dacă se dovedește a fi adevărată concluzia acestei instanțe, înseamnă că sub pretextul specializării, a avut loc un act de plasare a unui lucrător în Coreea, deci un export de forță de muncă.
Iar dacă și acest lucru este adevărat, se ridică mari semne de întrebare privind condițiile în care s-a produs exportul. Ar fi trebuit lucrătorul să încheie un contract de muncă cu șantierul din Coreea și primească un salariu pentru munca prestată? Cât de legală este "indemnizația" plătită cursantului de către "Daewoo-Mangalia"?

De dragul adevărului
Dragoș Țațu nu este singurul lucrător care a fost trimis la "perfecționare" în Șantierul Naval Okpo. În urma unui control fulger efectuat de Inspecția Muncii, la "Daewoo-Mangalia", în 2005, la sesizarea Sindicatului Liber Navalistul, a reieșit că în anul 2001 s-au "specializat", în Coreea de Sud, 645 salariați, în 2002 - 330 salariați, în 2003 – 293 salariați, în 2004 - 626 salariați. "Specializările" cu sute de lucrători pe an au continuat fără întrerupere și după 2004, iar durata "pregătirii" a crescut la 12 luni și chiar mai mult.
Compania "Daewoo-Mangalia" a făcut recurs, considerând că "instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul acestuia" și că "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii".
Indiferent ce va decide Curtea de Apel Constanța, de dragul adevărului și al legalității, autoritățile statului român (Ministerul Muncii, Ministerul Economiei și Finanțelor, AVAS) au datoria să clarifice numeroasele întrebări generate de ceastă afacere. Nu trebuie uitat că statul român este partener la "Daewoo-Mangalia" cu 49% din acțiuni. Dacă într-adevăr este vorba de export de forță de muncă susținut cu indemnizații plătite de compania mixtă, în condițiile în care ea se plânge că mai are nevoie de 1.000 de lucrători, acest lucru s-a făcut cu știința și aprobarea statului? Cei mai interesați în înlăturarea umbrelor în care este învăluită această afacere ar trebui să fie chiar partenerul sud-coreean și conducerea companiei "Daewoo-Mangalia". Ei ar trebui să lămurească, în fața opiniei publice și a autorităților statului, cât de reale și legale sunt miile de "specializări" organizate de-a lungul unui deceniu.