Colțul constănțeanului supărat
În ultimii ani, au fost câteva cazuri notorii de suprasolicitare la locul de muncă cu urmări tragice, în sensul că persoanele care s-au exte-nuat, și fizic, și psihic din cauza muncii în exces și-au pierdut subit viața. Madlena Nistor crede că drumul de la criza financiară la cea morală este unul foarte scurt. Și când face această afirmație se gândește la tentația unor angajatori de a se folosi la maximum de devotamentul unor astfel de angajați. Pe de altă parte, chiar așa stând lucrurile, consideră că este responsa-bilitatea fiecărui angajat de a-și asigura propriul echilibru între viața privată și cea profesională. Asta, pentru că realitatea a demonstrat că se poate muri și de prea multă muncă!
Când spui stop excesului de zel?
Sau, chiar dacă nu se ajunge atât de departe, situațiile de risc datorate muncii în exces există. De exemplu, dacă la mijloc este o gravidă, aceasta are șanse de a nu-și duce sarcina până la capăt din cauza efortului prelungit și a oboselii: "Și vă spun asta din proprie experiență! Însărcinată fiind, la trei luni de sarcină, ginecologul mi-a spus că dacă nu stau acasă, liniștită, fără efort, voi pierde copilul. Era musai nevoie de concediu de risc maternal. Nici măcar nu am avut curaj să-i spun șefei mele despre asta. La noi la firmă se muncea de dimineață până seara, pe brânci, iar… puturoșilor li se găsea nod în papură ca să fie dați afară. În situația mea, cu atât mai mult trebuia să țin cu dinții de job. Așa că am mers la muncă până pe la cinci luni de sarcină, când doctorul m-a obligat să-mi iau risc maternal. Nici măcar n-am avut curaj să merg personal la firmă ca să depun cererea. L-am trimis pe soțul meu. După ce patroana a citit cererea, i-a spus, pe un ton răstit, că ea nu își încarcă registrul cu cereri tâmpite. După discuții aprinse cu soțul și amenințări cu reclamații peste tot, mi-a înregistrat cererea. Din păcate, a fost prea târziu pentru copilul meu. L-am pierdut în prima săptămână din luna a opta. N-o să-mi iert asta niciodată" – ne-a povestit Madlena Nistor, care a simțit nevoia să spună, și pe această cale, că unii dintre noi au în gene supunerea oarbă, și față de șefi, și față de părinți, și față de soți etc. Urmare tristei experiențe care i-a marcat viața, se tot întreabă până unde trebuie să meargă devotamentul față de locul de muncă?
Când spui stop excesului de zel?
Sau, chiar dacă nu se ajunge atât de departe, situațiile de risc datorate muncii în exces există. De exemplu, dacă la mijloc este o gravidă, aceasta are șanse de a nu-și duce sarcina până la capăt din cauza efortului prelungit și a oboselii: "Și vă spun asta din proprie experiență! Însărcinată fiind, la trei luni de sarcină, ginecologul mi-a spus că dacă nu stau acasă, liniștită, fără efort, voi pierde copilul. Era musai nevoie de concediu de risc maternal. Nici măcar nu am avut curaj să-i spun șefei mele despre asta. La noi la firmă se muncea de dimineață până seara, pe brânci, iar… puturoșilor li se găsea nod în papură ca să fie dați afară. În situația mea, cu atât mai mult trebuia să țin cu dinții de job. Așa că am mers la muncă până pe la cinci luni de sarcină, când doctorul m-a obligat să-mi iau risc maternal. Nici măcar n-am avut curaj să merg personal la firmă ca să depun cererea. L-am trimis pe soțul meu. După ce patroana a citit cererea, i-a spus, pe un ton răstit, că ea nu își încarcă registrul cu cereri tâmpite. După discuții aprinse cu soțul și amenințări cu reclamații peste tot, mi-a înregistrat cererea. Din păcate, a fost prea târziu pentru copilul meu. L-am pierdut în prima săptămână din luna a opta. N-o să-mi iert asta niciodată" – ne-a povestit Madlena Nistor, care a simțit nevoia să spună, și pe această cale, că unii dintre noi au în gene supunerea oarbă, și față de șefi, și față de părinți, și față de soți etc. Urmare tristei experiențe care i-a marcat viața, se tot întreabă până unde trebuie să meargă devotamentul față de locul de muncă?
Articole pe aceeași temă
Vineri, 24 Februarie 2012
Luni, 13 Februarie 2012
Sâmbătă, 11 Februarie 2012
Miercuri, 01 Februarie 2012
Joi, 01 Martie 2012