Colțul constănțeanului supărat

Crina Timofte nu înțelege de ce în fișele de înregistrare pe care clienții le primesc de la toate curățătoriile chimice în momentul predării hainelor se menționează că firmele nu-și asumă răspunderea în cazul în care lucrurile își modifică dimensiunile sau se deteriorează din cauza unor probleme de țesătură: "Sub formularea asta, mă oprește pe mine, client, cineva să nu cred că se poate ascunde interesul mai slab al unor angajați de a-și face treaba ca lumea? Adică, dacă tot nu răspund și nu sunt pasibili de vreo despăgubire, de ce s-ar mai obosi ei să caute cele mai bune soluții pentru curățarea unor obiecte cu adevărat delicate? Eu am dus la spălat o simplă pătură, mi-au înapoiat-o împăturită frumos și înfoliată, iar la interior, bine ascunsă, zăcea o bubă cât casa: un amalgam de culori care mai de care mai turbate, pe fondul alb al păturii mele. Când m-am dus la spălătorie să mă plâng, cu pătura în mână, au dat din colț în colț și toate m-au întrebat de ce nu am verificat pe loc, la ridicare și am venit acum, după două luni de la curățare".

Atâta timp cât astfel de firme spun că nu-și asumă răspunderea dacă unele lucruri se deteriorează, femeia se întreabă ce rost ar mai avea să comenteze sau să reclame, de exemplu, la OPC, căci spă-lătoriile oricum sunt acoperite?

Cerc vicios. Cititoarea noastră consideră că atâta vreme cât multă lume duce o grămadă de lucruri de valoare la curățat, legislația ar trebui să fie clară, iar cei care nu-și fac bine treaba să răspundă într-un fel sau altul.